Bogdan

ratiunea pentru care ti se intimpla este aceea ca esti sau ratiunea de a fi este aceea ca ti se intimpla ?

adica faptul ca existi aduce suferinta sau faptul ca suferi da sens existentei ?

in fata suferintei omul are tendinta de a separa sinele de suferinta, de a le privi separat, si sfirseste prin a constata absurdul suferintei, in timp ce suferinta este realitate;

refuzind realitatea suferintei omul traieste cu un picior in abstract si cu unul in realitate: in abstract pt. ca refuza realitatea suferintei, in realitate pt. ca suferinta este traita;

deci adevarata suferinta vine de aici: din refuzul omului de a accepta ceea ce traieste

da domnule Pan v-ati simtit muscat cel mai rau;

imi place oscilatia dintre \'mata\' si \'dumneata\' la per tu; nu prea sunteti consecvent; asta inseamna ca v-a tremurat ceva in git.

aveti tendinta de a mecaniciza poezia; de a vedea poezia printr-o prisma rece, a unei analize de sticla opaca.

ma ateptam la reactia asta de grup jignit; normal, iese la iveala spiritul de ...

ceva va irita la poezia asta, ce anume ?

am tras concluzia ca domniile voastre nu stiu sa-mi citeasca poezia pe ritm.
ele, domniile , nu stiu sa intre in ritmul poeziei; mai cititi-o odata si mai atent si atunci poate imi veti da dreptate.

eu cind o citesc parca imi curge pe dinaninte.

oricum domnul Pan, modul in care lansati o replica lasa mult de dorit; e genul de replica in care individul isi da pe fata toate si ce-l doare si ce nu-l doare.

parca va si vad; sunteti genul acela de roman care putin atins pe coada si pe constiinta iti sare la git ca o vipera (calcata pe coada); am vazut asemenea oameni-Romania e plina, sper ca nu si restul lumii.

si imi place cu cit spirit de conspiratie mi-ati aflat numele he, he, he, predictable

cit despre domnisoara Hera, dinsa e nevinovata; a cazut in foc incrucisat;

Dinsa are tot dreptul sa fie suparata ca am ales poezia dumneaei pentru mesaj.

a, si impresia domniei voastre cum ca aici se face poezie , da , intr-adevar e numai o impresie si, ce-i si mai trist este faptul ca-i numai a voastra, intre voi.

Domnule NacuParerea,

asa este , cu infinitivul aveti dreptate.

dar prin inima vergina se intelege acea inima care cinta pe alte note ale iubirii, la alt instrument. inima vergina nu e nicidecum una nenascuta, ci este tocmai aceea care odata coborita in lume reuseste sa arda in flacara pura a iubirii, o inima capabila de o alta etica a iubirii, cum ar zice Al. Piru; asta inseamna inima vergina, o inima care se incalzeste continuu la flacara eterna si pura a adevaratei iubiri.

Ideea de umbra se refera la ceea ce mai ramine din tine intr-o astfel de inima
umbra = amintire

umbra nu e in nici un caz genul umbrei Calugarului Dan - constiinta acea vesnica a eului trecator, martora la atitea siruri de existente.

daca v-ati referit la aceasta umbra cu siguranta ati gresit

cit despre asa-zisul plagiat din Eminescu, fara sa vrei m-ai flatat, ca nu mi-a trecut nici o clipa prin cap sa-l plagiez pe Eminescu

alesai si eu o poezie la intimplare ca sa-mi introduc comentariul la acest site; ceea ce se petrece aici e ceva foarte curios si strabate toate poeziile .

Tendinta este de a se pleca de la constructia de imagini si simboluri si din imbinarea celor doua sa se intrezareasca ideea.
Se incearca constructia unei idei din mixtura de simboluri si imagini.
Cred ca sensul este invers: se pleaca de la o idee bine definita, care sa genereze simboluri si imagini. Ideea este fundamentul unei poezii;
simbolurile si imaginile sunt ornamentele, care pot exista sau poate nu,pe cind daca ideea lipseste, poezia lipseste.

Nu trebuie create artificial imagini si simboluri care sa genereze , artificial, o umbra de idee.

Din idee se desprinde in mod natural imaginea, simbolul.

Nu aduci intii saua si dupa aia te duci sa CAUTI si calul.

nu ma refer strict la poezia aceasta, ci ceea ce se face aici nu este altceva decit un atelier de simboluri si imagini; voi nu cautati IDEEA; poeziile voastre nici nu au idei - au simboluri si imagini, dar alea nu sunt idei.

cum era versul ala cu versurile care suna din coada ? la voi suna minunat din coada dar atita tot; IDEEA din poeziile voastre lipseste cu desavirsire

ma insel eu (n-ar fi prima oara si sper ca nici ultima) sau aceasta este o poezie a dualitatii. Tu esti \'Luna\' care graviteaza in jurul cuiva, in jurul cui; acest \'Archaeus\' este in spatele scenei care se numeste poezie si tu comunici cu el intr-o maniera originala: el exista prin ceea ce tu traiesti.

Forta de revolutie in jurul acestui archeu soare este chiar dorul, iata cum se combina teluricul - trairea umana cu cosmicul - propulsarea omului in vecinic; pina la urma cosmosul ce este daca nu altceva decit prima treapta catre vesnicie.

dar cum ziceam la inceput poate ma insel.

citind m-am gindit la calatoria fantastica a Calugarului Dan si a iubitei sale Maria pe Luna unde el i-a faruit palate si imparatii numai din gindul curat ce-l nutrea pentru ea.

Dar Dionis s-a simtit neimplinit chiar si cind a cunoscut iubirea pura, pentru ca a indraznit sa se gindeasca pe sine Dumnezeu; oare sa fie aici aspiratia continuua catre infinitul iubirii, prin identificarea cu Insasi Iubirea ?

nu sti poate ma insel, tu ce zici ?

mai bine ii sta omului cu cruce decit sa fie ingropat aiurea, sa zicem intr-o baza de date.

lasa-i omule pe toti sa citeasca, cit despre cruce e bine ca omul sa o poarte, sa se invete cu ea.

citesti si vezi Golgota existentei umane.

si Hristos a inaltat glasul Sau catre Dumnezeu in fata paharului plin de Golgota, la fel si omul, cind trece prin Golgota fiintei.

primul vers este cheia intregii poezii,pentru ca desi aparent el explica poezia, in realitate poezia il explica pe el; mi se pare excelent.

trecind peste imbinarea de cuvinte imi place foarte mult IDEEA poeziei.

eu cred ca este aceasta: omul trebuie sa-si regaseasca puterea launtrica de a sta fata-n fata cu el insusi, de a se privi pe el insusi din el insusi, si de a inceta de ase mai reflecta pe sine in lumea materiala care-l indeparteaza de el isusi , se pierde.

am observat ca opiniile sunt exclusiv orientate pe imbinarea cuvintelor in poezie si nu pe ideea care da viata poeziei.

o poezie care doar suna frumos este ca o casa frumoasa fara ca nimeni sa fiinteze in ea, fara viata in ea.

o poezie nu trebuie doar sa \'sune din coada\' ci ii mai trebuie si temelia, care este ideea

Cita dreptate ai si cind te gindesti ca, acum, il purtam in noi pe acela despre care te intrebi cum o sa fie peste secoli.

poezia surprinde perenitatea , clipa de fum, scinteia fulgerului in care trece viata lui.

nimic nu esti, omule, decit un strop de ploaie inghitit de ocean: si totusi citi stropi inghite lacomul ocean, si? degeaba, el tot acelasi ramine; si citi stropi sunt inghititi de ocean, care inceteaza de am fi stropi; intrebarea e ce devin acesti stropi; ce devin oamenii inhititi de eternitate ?

poti sa-mi raspunzi ?