Poezie
Testament
1 min lectură·
Mediu
Uneori, destul de rar,
Mi se-ntampla ceva straniu.
Ma-ntreb cum va arata
Peste secoli, al meu craniu.
Imi imaginez, lugubru,
Descompunerea inceata
Si ivirea unor oase
Albe, cu lucire mata.
Ma revolt si ma intreb
De ce totul in mormant ?
Doar sunt patru elemente,
Apa, aer, foc, pamant.
Vreau, cand va sosi momentul,
Sa ma contopesc cu toate
Si de-aceea, testamentu-mi
Va contine, dupa moarte:
In vreo patru parti egale
Corpul meu va fi transat.
Un sfert aruncat in aer,
Altu-n mare aruncat.
Piciorul stang e cam eretic
Vreau ca sa fie ars pe rug,
Iar dreptul intr-o aratura
Destelenita de un plug.
In felul asta pasari, pesti
S-or bucura la moartea mea
Si, poate, ca intr-o balada,
Din cer va cobori o stea.
024559
0
poezia surprinde perenitatea , clipa de fum, scinteia fulgerului in care trece viata lui.
nimic nu esti, omule, decit un strop de ploaie inghitit de ocean: si totusi citi stropi inghite lacomul ocean, si? degeaba, el tot acelasi ramine; si citi stropi sunt inghititi de ocean, care inceteaza de am fi stropi; intrebarea e ce devin acesti stropi; ce devin oamenii inhititi de eternitate ?
poti sa-mi raspunzi ?