Poezii

O! femeie, salas al fertilitatii si izvor de viata. Bogate coapsele tale, semn al fertilitatii ! Plini sinii tai, izvoare de viata ! Coapte buzele tale, gata de cules ! Adinci ochii tai, tarim

Paharul de Golgota plin, Paharul l-am sorbit Lumii poarta sa deschid Spre Cel far’ de sfirsit Ce nedreptate au vazut In Mine toti cei care Tilharului M-au socotit Drept rascumparare

Fiul care a plecat Si lumea a cutreierat Sufletul si-a risipit Din belsugu-agonisit Cu-ncetu’ foamea l-a-ncoltit Si pieirea l-a pindit Cind pazitor la porci ajuns De cainta sta rapus Si

Te vener si te ador Cum nici nu poti cuprinde-n gind Si te port cu mine-n dor Oriunde si oricind. Pe inima ta vergina Un sarut as vrea sa pun De-as sti ca vremea e putina Adio lumii pin\'

Priveste omul inchis in sine Si-n societatea ce-l contine Caci inca din zorile vietii El poarta-nsemnul societatii O vede, o simte, dar e ascunsa De catre cei ce ii e impusa Asta-i forta ce se

Omule priveste in tine Si nu te lasa in voia Celor ce slujesc atit de bine Necazul, bucuria ori nevoia Tot ceea ce te-nconjoara Si te-mpresoara cu incetu\', Nu este decit o fiara Ce-ti

As vrea sa intilnesc si eu Omul care dusmani avind Isi duce viata ca si cind Prieteni a avut mereu. Caci sunt destui aceia care De prieteni bucurindu-se Isi duc viata uitindu-se Dusman sa