Poezie
Ecou in transcedental
1 min lectură·
Mediu
Omule priveste in tine
Si nu te lasa in voia
Celor ce slujesc atit de bine
Necazul, bucuria ori nevoia
Tot ceea ce te-nconjoara
Si te-mpresoara cu incetu\',
Nu este decit o fiara
Ce-ti devoreaza sufletu\'.
Tot ceea ce se stringe
Cu incetu\' la suprafata,
Nu face decit s-alunge
De a sta cu tine fata-n fata.
Omul s-ascunde-n graba,
Acolo-n lucrurile-n care,
Constiinta nu-l mai intreaba,
De catre sine indepartare.
Impovarat de-atitea lucruri,
Omului ii este teama
Sa priveasca in adincuri,
S-asculte vocea care-l cheama.
De fapt ceea ce se-ntimpla
Ignorindu-se cu totul
E ca-n adinc fiinta-i infrinta:
Cu totul alta luindu-i locul.
La suprafata se creeaza
Eul superficial
Care astfel izoleaza
Omul de transcedental.
Tot ceea ce era menit
Spre-naltarea existentei
Acum este acoperit
De duhoarea aparentei.
Tot ceea ce-i moral
Intru supravietuire,
Ca un ecou in transcedental
Striga catre nemurire.
Acest ecou s-ar oglindi
Curat si inaltator
In suflet, daca n-ar sluji
Tot ce este trecator.
Bogdan Peta
002810
0