Poezie
Intoarcerea fiului risipitor
2 min lectură·
Mediu
Fiul care a plecat
Si lumea a cutreierat
Sufletul si-a risipit
Din belsugu-agonisit
Cu-ncetu’ foamea l-a-ncoltit
Si pieirea l-a pindit
Cind pazitor la porci ajuns
De cainta sta rapus
Si de-odata-si-aminteste
De sluga care traieste
Linga tatal sau, mai bine,
Decit el prin parti straine
Nevrednic de numele de fiu
Acas’ se-ntoarce-ntr-un tirziu
Iara tatal lui aflindu-l
In cale-i iese sarutindu-l
Inele-n miini, sandale-n picioare
Vesminte si podoabe rare
Aduce fiului intors
Tatal, de dor, cu pieptul stors
Si numaidecit a poruncit
Vitelul sa fie gatit
Cel mai gras si mai frumos
Pentru fiul pacatos
Pentru el poate-a pastrat
Vitelu’-anume la-ngrasat
Caci de-o mai veni vreodat’
Sa stie c-a fost asteptat
De cite ori n-o fi iesit
Pe la raspintii n-a pindit:
“Poate s-o intoarce cumva
Un fiu ce l-am pierdut cindva”
Fiul singur si-a luat
Raspata pentru cit a stat
De Dumnezeu, in departare
Si de tata, in uitare
De-aceea tatal il primeste
Si nu il mai pedepseste
Fiindca fiu’-a flaminzit
De Dumnezeu, cit a lipsit
Acum e timpu’-ospatului
La regasirea fiului:
“Flaminzind, l-am saturat
Tremurind, l-am imbracat”
Fericit e cel ce a stat
Si cu credinta a urmat
Porunca dintru’ inceput
De la care n-a cazut
In ascultare vesnic fiind
Si fara a se afla gresind
Era pururi rasplatit
Si de tatal sau iubit
Dar numai cel ce-a ratacit
De Dumnezeu a flaminzit
Vazind ca alta cale nu-i
Doar ascultarea tatalui
In lume-oricit-ai rataci
Oricite zile-ai risipi
La Dumnezeu de nu te-ntorci
Pazitor ramii la porci
002790
0