De ce sa cred in Dumnezeu? Uite, eu nu vreau sa convertesc pe nimeni, dar pentru ca sunt nascuta intr-o zodie de pamant si astfel, prin esenta, sunt o fiinta cu picioarele pe pamant, oricat s-ar zice
Îmi plac pițipoancele pentru că sunt superficiale
Frate, ai banii pentru țoale, excursii și alte delicii de-ale vieții?
Atunci e de bine
Când nu mai sunt, pleacă și ea ca pasărea migratoare în
oamenii care nu trăiesc o poveste de dragoste
și-o imaginează, așa cum fac și eu,
poetizând dorințe, temeri, vise, lucruri în care cred
care mi-ar plăcea să le văd, să le trăiesc
undeva cândva
Toți fac planuri, au pretenții
majoritatea nu prea mai trăiește
motiv pentru care mă încearcă
mereu un Doamne ferește
cu linia se măsoară inteligența
și totuși raportarea nu e fixă
căci minimal
Stivuiesc oglinzi de caramel, una peste alta,
gigantică prăjitură,
în căldura unui vânt prielnic venit din proprie inițiativă
cu gândul să prindă rădăcini
pe aceste meleaguri românești de care
Nimic nu-i mai frumos la începuturile iubirii decât să-ți fie furate sărutările
să fii tachinat cu sărutări pe furiș, pe neașteptate, pe dinți când râzi în hohote
mai târziu nimic nu-i mai frumos
- nu te sperie singurătatea?
nu înțeleg cum poți sta singură atâta timp
- singurătatea înseamnă că îmi petrec timpul
în compania mea și eu sunt singurul om
cu care m-am însoțit în lungile mele
Sângele pe care l-am scuipat în seara asta
fierbinte ca o lavă pornită din plămânii pământului
a definitivat metastaza în care șădea comod o iubire aiurea
căreia i-a mai fost dat să trăiască două
Spre dimineață a răsărit și luna aia a mea
asortată baudelairian cu greața ce mă însoțește
aș vrea să fac o magie ca tu să dispari
să ți se îndeplinească un vis
să primești vreo ofertă
ceva atât
Omule drag, ți-aș zice prieten sau iubit,
dar nu îmi ești nici una nici alta,
ești doar un om dintr-un geam,
dintr-o curiozitate de-a mea,
când ți-am întins mână
nu am făcut-o să te lovesc
nici
toate problemele se termină acolo
unde se sfârșește puterea de autoamăgire
timpul petrecut în solitudine, în mijlocul mulțimii,
purifică fără să pregătească, fără să muște
te împiedici de
Cum să-ți dea cineva un răspuns
Când toată lumea ți l-ar lua?
Orice întrebare ai avea de adresat
Răspunsul cel mai bun e ca și aflat.
De ce răspunsul ne stă sub nas,
Iar întrebarea la mai mult
cu sufletul negru de pleonast
aud turbat acelasi glas iconoclast
a carui vorba timpul strapunge
si mintea-mi impunge
tresar cand junghiul veninos
imi ajunge pana la os
dar totusi lupt cu
Spre liniști de aburi azurii
Mă-ndrept în fiecare seară
Acum nu mai aștept să vii
E poate pentru prima oară
Găsii într-un sfârșit și oxigen
Și pacea mea mult cautată
Aceea cu miros d-
uneori
viața recompensează
nu eforturile sau strădaniile unei vene pulsânde
la gât, la cap sau prin mai știu ce locuri absconse
recompensează ceva-uri, aparent la întâmplare,
despre care ne
Își recunoscu tacit prostia
Gasind că-i este mai ușor
Oricum e naturală isteria
Numai la cei ce-s proști de mor
Iatacul strâmt al minții sale
Abisuri multe-ntrece
Rostogolindu-se pe cale
Orbit
e o poveste pe care doar eu pot să o spun
totul are la bază o întâmplare întâmplătoare
din categoria : tu de unde ai mai apărut?
într-o dimineață un cer senin și nepăsător
adică eu
își admira
Într-o seară, pe când mâncam cireșe sub tei
m-a întrebat puștiulică, Miron,
(dacă era fată i-am fi zis Miruna)
- Diana, de ce nu poți ocoli oamenii proști?
m-a pufnit instant râsul
și-odată cu
Traim azi intr-o lume care a adus cu sine doua mari molime : singuratatea si uitarea sinelui adevarat. Ne-am transformat in niste roboti care gandesc dupa tiparul cumulului si prin urmare
prea cald să stai afară
te retragi într-o cămară
într-un ungher de nor
gândind un pic la viitor
dilematic
fie ții la principii
dar rămâi aproape singur
căci nicio relație nu s-a
Vino cu mine, știu exact unde mergem
e și titlul unei antologii
și singurele cuvinte pe care mi le-a spus el
pătat de fericire, din cap până-n picioare,
vor fi fost ani de aici înainte
cu bune
- Hai zi-mi cum iubești,
Îl îngână timida domnișoară.
- Fac lucruri prostești!
Îi spuse el, cu-o voce clară.
Deasupra cer senin, cu lună,
Sub ei pământ puternic,
Aproape ținându-se de
Am în sânge de câteva zile un sentiment de primăvară
nici nu știu cum și când s-a insinuat prin epidermă
și mă face să gândesc altfel și totul să îmi pară
de-o frumusețe nouă, deopotrivă blândă și
BM