Blodeuwedd
Fată din flori, ea avea trăsături de floare, Mici rădăcinițe erau degetele picioarelor ei, Da, picioarele ei trebuiau plantate într-un ghiveci ca să nu se usuce, Până la glezne pământul o
Golul de aur
Golul de dinaintea golului, dragă Emil, e acea stare ce te cuprinde când te afli în fața porții, dar nu poți șuta golul de aur din cauza presiunii psihologice a tuturor antrenamentelor care te-au
femeia stearpă a tribului
femeia stearpă a tribului, femeia hulită de trib primi de la vrăjitorii tribului o păpușă înfășurată în cârpe, să o legene, să o țină la piept și prin puterea ei magică păpușa să îi dezlege
La cinema
În nopțile de-argint, la cinema, actorii morți ne par atât de stranii, din pânză ne vorbesc ca suveranii unui tărâm ce nimeni nu l-ar putea vedea. Când moare un actor, parcă se schimbă și
Amintiri din 2100
Din inerție, au renunțat să mai învețe numele noilor invenții tehnologice, la ce le-ar fi folosit, oricum a doua zi urmau să apară altele noi aruncând în desuetudine jumătate din universul cu care
poem cu un câine vagabond
când adoarme pe treptele unei cofetării, câinele vagabond visează din plin toate delicatesele dinăuntru, el moțăie în fiecare zi pe un alt prag și în felul acesta devine câinele tuturor, ocolit
Tratat despre roboți
Pe cipul său poartă robotul memoria pașilor săi, un ghem de neîntoarse căi, identic vieții întru totul. De-ar pierde cipul, ar fi ca și cum el niciodată nu a străbătut vreun drum; de cipul cu
De la fereastra mea
De la fereastra mea pornește orice stradă, Și Via Appia și Königstraße, Champs-Élysées și Zeltnergasse, Nevski Prospekt, ba chiar și Drumul de Mătase. Îmi e de-ajuns pe toate să le-nchipui, Cu
Silful
Duh al aerului, silful, forme largi închipuiește, Ca jonglerii mingi de spumă și de vânt în cer rotește, Iar în case se strecoară – numai dânsul știe cum – Distilând din flori uscate stinsul
Un alt Noe
S-ar fi cuvenit, cum Noe animalele salvase – Specii multe, minunate – de teribilul maelstrom, Un alt Noe, chiar mai nobil, cu purtări mai generoase, Să se-ndure și pe-o arcă să le scape și de
Icoanelor
Icoane vechi, amestec de smerenie și exuberanță, Mai trec și azi prin fața lor, Nu mă scrutați dojenitor, Ferestre de lumină și speranță! Spre ce palate-adânci privirii vă deschideți? Ce fețe
Rochia de tul
Azi e-o zi mirabilă, Tu ești remarcabilă Și nici nu-ți stă rău În mătase, zău! Rochia de tul N-aș putea destul Să ți-o preamăresc, Când te întâlnesc. Pasu-ți când se lasă, Spuma-i
Maestrul Sengai
Sătul că-n meditații nu află vrun răspuns Și cele neștiute rămân de nepătruns, Kazuo pe maestrul Sengai îl luă la rost: „Cât mai durează drumul strădaniei anost? Când voi afla în fine temei și
Fabulă darwiniană
În trecut, două amibe din oceanul primordial Dezbăteau cu-nsuflețire un subiect esențial: „Hai să evoluăm, rostise cea dintâi zâmbind hoinar, Până n-om mai ști ce suntem, nici ce specie
Imnuri păgâne
Imn Demetrei Sărută merele grădinii, Demeter, tu, recoltei doamnă, De le săruți, înfiorate s-or înroși vestind a toamnă, Și vinul va plesni din struguri și via scoate-va lăstari, Când c-un
Banchetul lui Alexandru
„În săli de marmură sclipind Sau în noroi de aș muri, Îmi e la fel. Ce-ar mai conta? Oricum ar fi, e moartea mea, Tăcută mă va-nvălui Și tot ce-a fost s-ar nărui, Și cuceriri vijelioase, Și
Poezii existențialiste
vorbitorul din peșteră e atâta tăcere, atâta singurătate aici, încât te întrebi: cum de se mai leagă cuvintele? ce le mai ține împreună? sensul? el a dispărut demult. el a dispărut odată cu
Furiile
Nimic nu stăvilește cortegiul stigian Al furiilor care, cu mii de șerpi în plete, Se-mprăștie prin lume, gândirilor încete Să le așeze-n față un dureros ecran. La mesele bogate, unde domnesc
Biograful
Trist biograf de vieți mărețe, Învăluite-n legendarul nimb, Trist biograf, lipsit de tinerețe, Dar nici în vârstă, parcă suspendat în timp, Scriind de falnici regi, împărătese, Trecutul lor
Visul lui Narcis
Devorat de înfocarea unor negre năzuinți, Prințul Narcis se-nchisese în palatul cu oglinzi, Unde chipul îi răsare surâzând de mii de ori Din firide și chenare, într-o mare de culori Ce
Pisici
Pisici, pisici, cartierul este plin De-a lor deliruri citadine, Cu tremurări în glasuri vin Distinsele seratelor feline. Când luna se pogoară la ferești Întregul lor popor înnebunește Și-n
Druidul
Pe druidul orb Keranon l-au adus, de braț purtat, Din împărătescul ordin, sub escortă la palat. Faima lui se răspândise din pădurile străbune Ale Galiei, slăvindu-l ca izvor de-nțelepciune. Se
Inelul Donnei Anna
Într-o zi, lui Don Giovanni Donna Anna i-a lăsat Un inel cu piatră rară pe cearșaful parfumat, Și din patul plin de roze i-a rostit zâmbind așa: „Te implor ca niciodată să nu-l scoți din mâna
Poemul domniței Juana
Când Columb se întorsese cu corăbiile pline De podoabe aurite, de safire și rubine, O corabie umpluse doar cu mândre colivii Unde forfoteau frenetic papagali cu pene vii. Păsări încă neștiute
