Biriuc Otilia

în ochii tăi trăiește un soare tânăr, proaspăt înflorit... renăscut...altul decât ieri... un soare neclintit, fără amurg ce încălzește soarele celest, luna și stelele... acum e atâta soare pe

tăcerea răsfoiește cuvintele să-ți picteze chipul apusul își adună cioburile de lumină să vadă zorii din privirea ta toamna-și crește mugurii să guste din primăvara sărutului tău marea-și

nu întreba dacă în ceruri crește iarbă sau dacă munții se-ntrec în drumul lor spre stele... nu întreba dacă acolo vei fi tot om, suflet și gând sau te vei preschimba în apă, aer și

Cerul îmi fuge de sub picoare... Nici nu mi-am dorit să-l pășesc cu grijă. Alergam fără să privesc spre soare, chiar dacă se lăsa noaptea... fără să privesc spre pământ, chiar dacă păsări îmi

Noaptea îmi beau cafeaua Și pun în loc de zahăr amintiri... Citesc în zaț mersul pe șine fără nici o stație la ușa ta. Ploaia ajunge-n mare și în cer dar nu te mai caută. Pânza

De atunci nu mai simt cerul sub pleoapă... Mă dor pașii de dor, iar cuvintele-mi sunt doar rămi pe goii pereți... De atunci gîndul a stat în loc cu tine-n gînd... Te-aș decupa din el, căci

Doamne, e un cer albastru,nou-născut dincolo de fereastră... Iar eu am rupt petala zilei de azi, am strîns-o în pumn ca pe un răvaș citit pănă la alb și am aruncat-o în coș... Era totuși

Milioane de stele - aceeași lumină, doar lumina ruptă de o stea căzătoare nu e aceeași... Zborul ei abisal e proiectat neîntîrziat pe fiece retină de veghe... Vreau să fiu în continuă

Chiar dacă aș fi o frunză aș cădea de la înălțimi fără a-mi aștepta anotimpul și mi-aș tîrî aripile pe jos... prin pietre sau noroi pănă m-aș prinde de talpa ta. Chiar dacă m-aș

Am fost o lacrimă cu aripi înainte de a fi nor. Da, am fost un nor... aveam doar formă... instabilă, desigur, pentru că eram în permanentă mișcare, în permanentă trecere. Mulți vedeau în mine

Am auzit de existența multor lucruri pe care nu le știu. Nu le știu pentru că nimeni nu le știe... Acum nici nu-mi doresc să le știu nu pentru că vor ști toți de mine, dar pentru că te știu pe

Cineva plînge pentru că o frunză a căzut în plină vară. Cineva plînge pentru că s-a dărîmat peretele cu care vorbea pînă acum. Cineva plînge pentru că nu-și amintește ce a pierdut pe

Lasă-mă pe-o margine de apă să simt un început fără miros, fără culoare,fără gust... Lasă-mă să o ating cu talpa plină de nisip să simt cum se dizolvă-n ea... Lasă-mă să o măsor în pași să simt

Un mileniu are zece secole și va avea atîta timp cât un secol va avea o sută de ani, aproape o viață de om sau două, trei... (mă rog, precizia scade când e vorba de om) Un an are trei sute

Nu m-am găsit acasă... Ușa era încuiată. În zadar sunam să-mi deschidă. Mi-am amintit că s-ar putea să am o cheie, totuși sunt proprietara. Ușa se deschise lovind în perete din cauza

Plouă invers... sau poate universul are poziția unui liliac dormind? Cel puțin imaginile de pe retină nu mai sunt răsturnate. Acum retina nu minte ca mai înainte. Acum minte

Mi-ai lăsat pe țărm răvașul de adio... Recitesc a mia oară urmele tale pe nisip, risipite ușor de brize matinale. Revin pe țărm... urmele tale- un rînd nesfîrșit de puncte... Rog marea

Iartă-mă se zbat aripi în mine ca într-o colivie. Iartă-mă se prăbușesc trepte în mine ca într-o mină. Iartă-mă mi-e irisul transparent ca o lentilă. Iartă-mă mi-e surd ecoul ca pe o

Tăcute sunt clipele azi. Mor fără întârziere... Un neant infantil și schilod încearcă să le trezească din leșin plîngînd deasupra lor. Prea multe cadavre azi... nu mai sunt lacrimi în

Pășea rar ținîndu-și echilibrul pe șinele de fier. Avea o energie inepuizabilă. Nu gîndise niciodată să renunțe. Credea că-și alese o cale fără sfîrșit. Cît de naivă era Fericirea! Adora mersul

Aici pămîntul are piele de ciment... copii privați de copilărie îi pictează tatuaje în zile însorite. Stropii de ploaie zac în agonie pe epiderma impenetrabilă. Germenii se asfixiază sub

Îmi iau bagajele și plec... parcă plec... dar nu mă mișc, stau pe același loc. Mă opresc... parcă mă opresc și încep să caut prin bagaje: aș lăsa aceste frunze... se vor usca... cum să le

Dacă soarta mi te-ar turna într-un pahar, aș ciocni doar cu el în numele sorții. Dacă mi-ar cere să te beau, m-aș îmbăta cu tine și nu mi-aș reveni niciodată. Dacă nu aș avea cu cine să