Poezii

în ochii tăi trăiește un soare tânăr, proaspăt înflorit... renăscut...altul decât ieri... un soare neclintit, fără amurg ce încălzește soarele celest, luna și stelele... acum e atâta soare pe

BOBiriuc Otilia

0

0

tăcerea răsfoiește cuvintele să-ți picteze chipul apusul își adună cioburile de lumină să vadă zorii din privirea ta toamna-și crește mugurii să guste din primăvara sărutului tău marea-și

BOBiriuc Otilia

0

0

nu întreba dacă în ceruri crește iarbă sau dacă munții se-ntrec în drumul lor spre stele... nu întreba dacă acolo vei fi tot om, suflet și gând sau te vei preschimba în apă, aer și

BOBiriuc Otilia

0

1

Cerul îmi fuge de sub picoare... Nici nu mi-am dorit să-l pășesc cu grijă. Alergam fără să privesc spre soare, chiar dacă se lăsa noaptea... fără să privesc spre pământ, chiar dacă păsări îmi

BOBiriuc Otilia

0

0

Noaptea îmi beau cafeaua Și pun în loc de zahăr amintiri... Citesc în zaț mersul pe șine fără nici o stație la ușa ta. Ploaia ajunge-n mare și în cer dar nu te mai caută. Pânza

BOBiriuc Otilia

0

0

Se desprinde cerul de tavan și se sfarmă ca nisipul peste viața mea ce-ncearcă să-și întindă-n vid păienjenișul… Iar eu alerg pe ațe și-mi adun cerul fir cu fir e atât de mare vidul fără

BOBiriuc Otilia

0

1

De atunci nu mai simt cerul sub pleoapă... Mă dor pașii de dor, iar cuvintele-mi sunt doar rămi pe goii pereți... De atunci gîndul a stat în loc cu tine-n gînd... Te-aș decupa din el, căci

BOBiriuc Otilia

0

1

Doamne, e un cer albastru,nou-născut dincolo de fereastră... Iar eu am rupt petala zilei de azi, am strîns-o în pumn ca pe un răvaș citit pănă la alb și am aruncat-o în coș... Era totuși

BOBiriuc Otilia

0

0

Milioane de stele - aceeași lumină, doar lumina ruptă de o stea căzătoare nu e aceeași... Zborul ei abisal e proiectat neîntîrziat pe fiece retină de veghe... Vreau să fiu în continuă

BOBiriuc Otilia

0

0

Chiar dacă aș fi o frunză aș cădea de la înălțimi fără a-mi aștepta anotimpul și mi-aș tîrî aripile pe jos... prin pietre sau noroi pănă m-aș prinde de talpa ta. Chiar dacă m-aș

BOBiriuc Otilia

0

1

Am fost o lacrimă cu aripi înainte de a fi nor. Da, am fost un nor... aveam doar formă... instabilă, desigur, pentru că eram în permanentă mișcare, în permanentă trecere. Mulți vedeau în mine

BOBiriuc Otilia

0

1

Am auzit de existența multor lucruri pe care nu le știu. Nu le știu pentru că nimeni nu le știe... Acum nici nu-mi doresc să le știu nu pentru că vor ști toți de mine, dar pentru că te știu pe

BOBiriuc Otilia

0

2

Cineva plînge pentru că o frunză a căzut în plină vară. Cineva plînge pentru că s-a dărîmat peretele cu care vorbea pînă acum. Cineva plînge pentru că nu-și amintește ce a pierdut pe

BOBiriuc Otilia

0

0

Lasă-mă pe-o margine de apă să simt un început fără miros, fără culoare,fără gust... Lasă-mă să o ating cu talpa plină de nisip să simt cum se dizolvă-n ea... Lasă-mă să o măsor în pași să simt

BOBiriuc Otilia

0

0

Nu m-am găsit acasă... Ușa era încuiată. În zadar sunam să-mi deschidă. Mi-am amintit că s-ar putea să am o cheie, totuși sunt proprietara. Ușa se deschise lovind în perete din cauza

BOBiriuc Otilia

0

1

Plouă invers... sau poate universul are poziția unui liliac dormind? Cel puțin imaginile de pe retină nu mai sunt răsturnate. Acum retina nu minte ca mai înainte. Acum minte

BOBiriuc Otilia

0

2

Mi-ai lăsat pe țărm răvașul de adio... Recitesc a mia oară urmele tale pe nisip, risipite ușor de brize matinale. Revin pe țărm... urmele tale- un rînd nesfîrșit de puncte... Rog marea

BOBiriuc Otilia

0

1

Iartă-mă se zbat aripi în mine ca într-o colivie. Iartă-mă se prăbușesc trepte în mine ca într-o mină. Iartă-mă mi-e irisul transparent ca o lentilă. Iartă-mă mi-e surd ecoul ca pe o

BOBiriuc Otilia

0

4

Tăcute sunt clipele azi. Mor fără întârziere... Un neant infantil și schilod încearcă să le trezească din leșin plîngînd deasupra lor. Prea multe cadavre azi... nu mai sunt lacrimi în

BOBiriuc Otilia

0

0

Pășea rar ținîndu-și echilibrul pe șinele de fier. Avea o energie inepuizabilă. Nu gîndise niciodată să renunțe. Credea că-și alese o cale fără sfîrșit. Cît de naivă era Fericirea! Adora mersul

BOBiriuc Otilia

0

0

Aici pămîntul are piele de ciment... copii privați de copilărie îi pictează tatuaje în zile însorite. Stropii de ploaie zac în agonie pe epiderma impenetrabilă. Germenii se asfixiază sub

BOBiriuc Otilia

0

0

Îmi iau bagajele și plec... parcă plec... dar nu mă mișc, stau pe același loc. Mă opresc... parcă mă opresc și încep să caut prin bagaje: aș lăsa aceste frunze... se vor usca... cum să le

BOBiriuc Otilia

0

1

Dacă soarta mi te-ar turna într-un pahar, aș ciocni doar cu el în numele sorții. Dacă mi-ar cere să te beau, m-aș îmbăta cu tine și nu mi-aș reveni niciodată. Dacă nu aș avea cu cine să

BOBiriuc Otilia

0

0

Unele cuvinte fierb doar pe nisipul bolnav de insolație. Numai atunci marea din ele se evaporă lăsîndu-și sarea albastră în care toți văd cerul căzut de sus cu păsările lui solare, lăsîndu-și

BOBiriuc Otilia

0

3

Și rămășițele luminii fac umbre pe pămînt. Le sudează la un capăt de corpuri, le lasă tîrîte de ele... Daca se surpă corpul se surpă și umbra. Te poți desprinde de ea cînd te înalți, deși ați

BOBiriuc Otilia

0

0

Timpul parazitează în noi pentru ca suntem vii... Þi-am cedat oxigenul plămînilor mei... l-ai închis într-un recipient și-ai evadat pe lună... erai convins că nu există nici timp

BOBiriuc Otilia

0

0

Pumnul ce bătuse neîncetat în ușă se desfăcuse brusc... Posesorul lui își amintise că traiectoria destinului său ar putea să se deformeze sau chiar să se desprindă de palmă... Și atunci ce

BOBiriuc Otilia

0

1

Înserare prematură, Paliditate cadavrică, Dereglare a organului vestibular urmată de căderi în vid... Alterare moleculară, Torente lacrimogene, Inhibiție solară, Ceață vizuală, Convulsii

BOBiriuc Otilia

0

0

Un cerc pare oval sau o dreaptă din profil... Suntem pasionați de tir și nu uităm să tragem în țintă: \"Cercul nu e cerc!\" \"Cercul are identitate falsă!\" \"Se crede perfect și

BOBiriuc Otilia

0

2

S-a lăsat o ceață atît de albă și deasă, încît nu te pot vedea... nu-ți mai văd nici ochii... Fulgii sinucigași se mai strecoară printre gene... Poate i-ai închis și timpul s-a oprit... S-a

BOBiriuc Otilia

0

1

Se îmbulzeau venele printre mușchi, se aglomerau sub piele, se repezeau să iasă cu tot cu inimă de parcă începuse numărătoarea inversă urmată de-o explozie. Se zbăteau ca șerpii decapitați, se

BOBiriuc Otilia

0

0

Pe jos ziare îngălbenite de toamnă, tu treci grăbit... pășești pe ele... De-o vreme nu-ți mai pasă de mass-media. O eviți pentru că induce în eroare. Ce rău îmi pare! Tocmai trecusem și eu pe

BOBiriuc Otilia

0

0

Suntem orbi-așa ne naștem toți... Un orb nevăzator nu e mai nefericit decît altul văzător. El crede în nimicurile celor văzători: lumină, cer, pămînt, oameni... Le visează abstract, le

BOBiriuc Otilia

0

1

E întuneric și rece în celulă... Umbra gratiilor îmi frînge trupul. Lampa se sparse ieri și lumina zace răvășită printre cioburi... Ecoul pașilor de înger îmi mai vibrează în timpane. Miroase

BOBiriuc Otilia

0

1

Oamenii știu că totul începe de la un atom. Au știut să-și folosească ochii, încît i-au aflat și dimensiunile aproape nule. Și nulitățile sunt importante pentru oameni. Au știut că totul,

BOBiriuc Otilia

0

0

Ne dai trei sfere. Unii iși aleg una, alții două, alții patru, iar ultimii rămân cu spațiul dintre ele și sunt fericiți pentru că o sferă se poate roti doar pe ceva la fel de perfect, și

BOBiriuc Otilia

0

2

-Toamna frunzele părăsesc copacii. Prin ce respiră, oare, ei? Și cum de reușesc să înverzească în primăvară? -Prin dorul lor pentru frunze...

BOBiriuc Otilia

0

0

-Mă cauți? -Nu. -M-ai căutat? -Nu. -Eram aici demult. Nu m-ai văzut? -Nu. -Acum mă vezi? -Nu. -Te strigam. M-ai auzit? -Nu. -Acum mă auzi? -Nu. -Începi să mă uiți? -Nu. -M-ai

BOBiriuc Otilia

0

1

Mă simt ca o variabilă lîngă o constantă reală. M-au închis între paranteze pentru că port un minus și aș putea infecta celelalte cifre... M-au raportat, m-au comparat, mi-au extras și

BOBiriuc Otilia

0

0

Liniște...și ceasul suspină enervant dupa pașii orelor. E o goană insuportabilă între pulsul meu și secundele lui. Victoria e de partea mea... Cît aș dori să se prăbușească ca nisipul în

BOBiriuc Otilia

0

0

Zaruri aruncate de El, zaruri albe, zaruri de nea... Zaruri aruncate de Lucifer, zaruri negre, zaruri de noroi. Toate ajung pe Pământ- o masă de joc. Suntem o lume de zaruri, o imagine in

BOBiriuc Otilia

0

1

Nu-mi place jocul de cărți. Nu pentru că aș pierde de fiecare dată, ci pentru că există cel puțin o carte umilită la disperare, o carte nedorită, dar fără de care jocul nu ar fi posibil. Așii

BOBiriuc Otilia

0

4

S-ar putea să cadă luna. Ei și ce, rămân stelele... S-ar putea să murim cu toții odată. Ei și ce, rămâne Pămîntul... S-ar putea să nu mai putem iubi. Ei și ce, rămâne speranța... S-ar putea să

BOBiriuc Otilia

0

2