Nimeni acasă...

1 min lectură·30 aprilie 2004

Mediu

Nu m-am găsit acasă...

Ușa era încuiată.

În zadar sunam să-mi deschidă.

Mi-am amintit că s-ar putea

să am o cheie,

totuși sunt proprietara.

Ușa se deschise lovind în perete

din cauza curentului...

Cineva lăsase deschisă fereastra

și neatinsă cafeaua...

Probabil întîrziam undeva

ultima dată.

Poze răvășite prin toată odaia

îmi amintesc de mine...

de tot ce am fost

și nu voi mai fi...

Am furat trecutului clipe

pentru a nu mă uita în viitor...

Păcat, nu m-am găsit acasă...

am să-mi spun multe...

Aș aștepta dar mă grăbesc,

întîrzii...

013.312

Biriuc Otilia. “Nimeni acasă....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/biriuc-otilia/poezie/71964/nimeni-acasa

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

\"ah, mi-e atat de frig in casa asta
dac-as pleca acum ar fi de tot\",

sunt versurile anei blandiana si poezia ta mi-a amintit de ele.

\"cheie\"