Poezie
Plec...
parcă plec...
1 min lectură·
Mediu
Îmi iau bagajele și plec...
parcă plec...
dar nu mă mișc,
stau pe același loc.
Mă opresc...
parcă mă opresc
și încep să caut prin bagaje:
aș lăsa aceste frunze...
se vor usca...
cum să le las?
să uit că și ele cad o singură dată?
aș lăsa aceste petale de crin...
își vor pierde albul...
cum să le las?
să uit că iarna crinii nu înfloresc?
aș lăsa aceste aripi de fluturi...
se vor destrăma...
cum să le las?
să uit că poți zbura doar dacă dai din aripi?
aș lăsa aceste pietre...
se vor măcina...
cum să le las?
să uit de filozofia tăcerii?
aș lăsa totul...
aș lua totul...
Mă las pe mine și plec...
parcă plec...
013.350
0
mi-au placut \"aripile de flutur\",\"pietrele\" cu tacerea lor si mai ales cum ai rezolvat aceasta dilema!
parca ai rezolvat-o?!:)