Din puținele-mi cuvite
Sper, iubite, să-mi vezi darul.
Stau aici și-ți scriu, cuminte,
Versuri - să-mi înec amarul.
Bate viața-n orologiu,
Clipele se pierd în stele
Iar eu scriu acest
Face parte din mine
dar asta nu dovedește nimic :
nu știu dacă e rău sau e bine.
Se simte bizar, și totuși, firesc-
nu-mi place că există
dar dacă-l uit, mă golesc.
Pare urât, dar când îl pui în
Am mereu mâinile reci,
Simt răceala și în suflet
Dar tu cum să mă-nțelegi
Când trăiești doar pentru zâmbet ?
Nu te temi de-a tale sorți :
Joci precum îți cântă astrul.
Lumina-n priviri o
Te caut pe jos,
în țarini și pe asfalturi...
Am uitat unde te-am îngropat.
Te caut și pe sus,
printre nori, pe ceruri...
Unde, oare, ai zburat ?
Te strig, te strig
din ce în ce mai tare :
,,Emilia,
AȘ