Andreea-Bianca Șerban

Dragă Doru Mihail, mă bucur nespus că v-a destins poezia mea. Pentru mine, ultima strofă este specială, nu pentru că inserez o anume mamă-soacră, ci pentru că ființa pentru care simt iubirea acelei poezii îmi oferea atât liniștea unei dragoste unde mă puteam desfășura ca un copil, cu toată candoarea și inocența din lume, unde mă simțeam cel mai în siguranță, dar îmi și trezea un instinct matern (,,sufletul meu de copil"), simțind nevoia și datoria de a îl proteja pe cel iubit, de a-l adora și aprecia necondiționat, ca o mamă. Pentru mine, reprezintă dualitatea unui sentiment de iubire, mai ales din perspectivă feminină, posibilitatea, curajul de a te simți protejat și totuși și nevoia de a proteja, dar aplaud și interpretarea dumneavoastră și vă sunt recunoscătoare pentru apreciere.