Poezii

Din puținele-mi cuvite Sper, iubite, să-mi vezi darul. Stau aici și-ți scriu, cuminte, Versuri - să-mi înec amarul. Bate viața-n orologiu, Clipele se pierd în stele Iar eu scriu acest

AȘAndreea-Bianca Șerban

0

1

Face parte din mine dar asta nu dovedește nimic : nu știu dacă e rău sau e bine. Se simte bizar, și totuși, firesc- nu-mi place că există dar dacă-l uit, mă golesc. Pare urât, dar când îl pui în

AȘAndreea-Bianca Șerban

0

0

Am mereu mâinile reci, Simt răceala și în suflet Dar tu cum să mă-nțelegi Când trăiești doar pentru zâmbet ? Nu te temi de-a tale sorți : Joci precum îți cântă astrul. Lumina-n priviri o

AȘAndreea-Bianca Șerban

0

0

Sunt zei peste tot la metrou, în blocuri... eu îi alerg cum pot prin chinuri și prin focuri. Dintre toți, cel mai puternic stă pe bancă lângă mine iar eu, cu gând nemernic mă rog să-mi fie bine.

AȘAndreea-Bianca Șerban

0

0

Te caut pe jos, în țarini și pe asfalturi... Am uitat unde te-am îngropat. Te caut și pe sus, printre nori, pe ceruri... Unde, oare, ai zburat ? Te strig, te strig din ce în ce mai tare : ,,Emilia,

AȘAndreea-Bianca Șerban

0

0