Poezii

În a orașului milă și pe mine m-au zidit. Inima mea-i de huilă și mintea mi-e de granit. Iar pe străzile urbiei picură acid sulfuric. În mijlocul nebuniei eu mă simt un corp teluric. O metropolă

AȘAndreea-Bianca Șerban

0

0

Când din mâini îți faci stilouri să-mi trasezi, fragil, conturul - Șoptește-mi, te rog, ecouri ca să-ți pot găsi cusurul. Nu-mi lua trupul, ia-mi răbdarea și ține-o până se frânge - Nu din dorința

AȘAndreea-Bianca Șerban

0

0

Azi dimineață am ieșit cu părul ud din casă, dar nu ți-am zis - mi-era frică de dojenile tale. Vezi tu, suflete, între timp s-a uscat, am devenit, din nou, aceeași eu - cea de toate zilele. A fost,

AȘAndreea-Bianca Șerban

0

0

Din puținele-mi cuvite Sper, iubite, să-mi vezi darul. Stau aici și-ți scriu, cuminte, Versuri - să-mi înec amarul. Bate viața-n orologiu, Clipele se pierd în stele Iar eu scriu acest

AȘAndreea-Bianca Șerban

0

2

Face parte din mine dar asta nu dovedește nimic : nu știu dacă e rău sau e bine. Se simte bizar, și totuși, firesc- nu-mi place că există dar dacă-l uit, mă golesc. Pare urât, dar când îl pui în

AȘAndreea-Bianca Șerban

0

0

Am mereu mâinile reci, Simt răceala și în suflet Dar tu cum să mă-nțelegi Când trăiești doar pentru zâmbet ? Nu te temi de-a tale sorți : Joci precum îți cântă astrul. Lumina-n priviri o

AȘAndreea-Bianca Șerban

0

0

Aș alege mereu Îmbrățișarea în loc de sărut. Sărutul e de la zei : Te arde ca un fulger În scurta lui sălbăticie. Mă săruți, mă privești, E totul așa de scurt, parcă nici nu ești aici, Deși îmi

AȘAndreea-Bianca Șerban

0

0

Mort îmi este sufletul în acest hazard, Ucis de lumea crudă și zgomotoasă Unde am învățat să iubesc fără să ard - Spune-mi tu, nu-i o antiteză frumoasă ? Am fost caldă odată, când totul era

AȘAndreea-Bianca Șerban

0

0

Sunt zei peste tot la metrou, în blocuri... eu îi alerg cum pot prin chinuri și prin focuri. Dintre toți, cel mai puternic stă pe bancă lângă mine iar eu, cu gând nemernic mă rog să-mi fie bine.

AȘAndreea-Bianca Șerban

0

0

Te caut pe jos, în țarini și pe asfalturi... Am uitat unde te-am îngropat. Te caut și pe sus, printre nori, pe ceruri... Unde, oare, ai zburat ? Te strig, te strig din ce în ce mai tare : ,,Emilia,

AȘAndreea-Bianca Șerban

0

0