Poezie

Amplexus

1 min lectură·16 martie 2026

Mediu

Aș alege mereu

Îmbrățișarea în loc de sărut.

Sărutul e de la zei :

Te arde ca un fulger

În scurta lui sălbăticie.

Mă săruți, mă privești,

E totul așa de scurt, parcă nici nu ești aici,

Deși îmi promiți că vei fi...

Dar ce jurământ poți rosti

Într-un fapt așa de efemer ?

Îmbrățișarea e umană

Iar omul, sărmanul, de drag o dăruie.

Zi-mi tu, suflete,

Nu-ți place liniștea care te învăluie

Când o inimă bate în ritm cu a ta,

Și un alt trup respiră împreună cu tine ?

Când devii scut uman,

În carne și oase,

Din măruntaie și amintiri frumoase

Pentru cel căruia îi simți și corpul

Și căldura și parfumul -

Nu te simți de parcă n-ai mai vrea să îi dai drumul ?

Strânge-mă la piept, iubite

Până îți devin o pată pe cămașă

Pusă în piept ca o medalie fragilă

Pentru cel mai frumos act de curaj.

Ține-mă, ca pe o scamă,

Pe bluza ta de catifea

Până când mă vei spăla

Sau mă va lua vântul, și m-o duce

Departe, în brațele altcuiva.

107

Andreea-Bianca Șerban. “Amplexus.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/biancaa-serban/poezie/14201293/amplexus

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.