Belean Maria Ileana

In momentul in care scriu, ma identific cu ideea. Scriu o poezie pe nerasuflate, versurile curg si recunosc de multe ori sar peste cate o veriga si astept ca cititorul sa inteleaga si o postez la cald. Nu asa merge...
Pe scurt cam asta am vrut sa spun: in viata cotidiana oricat de perfecta ar fi parca lipseste ceva, acel ceva este "clipa"(in cazul acesta un vis inventat). Azi simt ca am totul, nu mai simt durerea sentimentului ca lipseste ceva, chiar si intre gand(vis) si calcatul camesii(cotidian) este lumina, liniste si pace, este pentru prima oara ca simt ca acest gand(vis) se canaliza doar in pamanturi neroditoare, adica fara finalitate. Odata impacata nu mai ma intreb nimic, nu mai am astfel de vise, doar ganduri banale de zi cu zi asemeni vecinei mele care imi povesteste ce a gatit sau ce a facut la servici...si culmea este ca azi acest lucru, azi, "imi place", imi da liniste. "Imi place" este acel sentiment al banalului si a omului simplu.
In a doua strofa, meditativa, este acel lucru care s-a intamplat "ieri", nu are de a face cu "azi". Nu stiu de fapt ce este "clipa" aceea lipsa, dar ii cant si descant, stiu doar ca "plin"-ul ei a fost(si este) muza mea, careia i-am dedicat zeci si zeci de poeme, de trairi. Nu stiu cum arata, sau ce gust are, dar o astept, exista, umple golul. Vine si acel moment in care "imi place/ se va topi", adica o sa ma plictisesc de viata simpla, linistita si o sa-mi fie iarasi dor de "clipa", acel sentiment care umple golul din suflet, atunci i-au manuscrisul si incep sa citesc din poezii, poezii care imi aduc lumina in suflet(soarele), implinirea...
Cam asta este, si acum revin asupra poeziei cu mici retusuri. Sunt deschisa la orice indicatii, si va multumesc din suflet pentru deosebitele sfaturi, sunt ucenica...
cu drag, Maria

nu mă doare clipa aceea singură
poate că este luna plină punte
între gând și călcatul cămășii
poate că acest gând s-a scurs în pământuri neroditoare
nu mai dau curs întrebărilor
cert este că
acum e goală
așa se vede de afară încrengătura de fire sidefii
am ajuns în rând cu alte rânduri
de oameni banali
și-mi spun
…îmi place
o tăcere a trupului
fără mișcările necontrolate ale curiozității
fără nimic
fără

așteptarea a ceva ce-mi doresc cu sufletul
a ceva ce nu știu ce este
doar ca să am golul plin
acest plin mi-a întins oasele
bucăți bucățele în coli
un manuscris care strălucește și noaptea

când acest „îmi place”
se va topi
nu trebuie decât să citesc
atunci îmi întorc fața spre soare
și adun scânteile ștrengare

luna să nu fie geloasă

D-le Albu, multumesc frumos! Acele momente in care bunica scotea painea din cuptor, cand venea de la biserica cu covrigul in buzunar de la pomana, sau cand mancam flori de salcam, nu se pot uita... fericirea nu incapea in buzunare... fara aceste amintiri fiecare pas ar fi mai sarac cu o clipa.
O zi frumoasa cu drag!

Multumesc frumos pentru frumoasele cuvinte... uneori un simplu obiect din jur poate induce izvoare de trairi, dar ursuletul de plus este pe cat de frumos pe atat de real...
cu prietenie, Maria

cu multa stima, multumesc inca o data Rodica....

Oriunde as fugi, oricum m-as intoarce, in aceasta poezie ma vad intr-o lume ireala plina de dorinte si de ce nu amintiri ...Titlul mai potrivit ar fi:\"dorinta\"...dupa mine...

Aduce sentimentul aproape si marile intrebari la care nu vom putea raspunte, deocamdata...
\"de ce e greu a recunoaste cand altul e mai bun \"...este un adevar care ne da cate o palma tot mereu...Imi place....

Aduce sentimentul aproape te pune pe ganduri.
Imi place cum zici:\"cand umbra ta va trece cu greu prin ceata vietii\"

E un text adanc, in care orice ai face te vezi in lumina realitatii.
\"nu mai pot sa lupt
cu cel uzufruct
si demonul din mine\"...
Imi place...Sfarsitul e iesit din comun.

In sfarsit am gasit o poezie care-mi place, bun, expresionist.
Privirea devine dreapta si taioasa, cu ani, cu povara deziluziilor.
Cu multa stima si deosebita placere a lecturii...

Cuvintele lovesc puternic, transmitand o senzatie puternica de singuratate intr-un discurs structurat natural, sugestiv, de o intensitate, profunzime ce caracterizeaza poezia.Este sensibila, imi place....

\"Treptele sunt in tine\"...cu siguranta asa e....cu iubire si vointa in special, mai vedem....Mersi de incurajari...

Am pus cateva ganduri pe hirtie...atat a fost tot...Nu stiu daca voi reusii..dar incerc...multumesc de sfaturi...\"cuvantul schiopateaza \"...inca...

\"Dragostea se hraneste cu dragoste \"
Este ceva ce te pune pe ganduri....
Tumultul sufletesc....

Multumesc pentru observatii...Corecturile sant facute, se vede ca am scris-o noaptea si probabil oboseala si-a spus cuvantul...

Cuvintele tale lovesc puternic transmitand o senzatie dureroasa de singuratate intr-un discurs structurat natural.
Sfarsitul e de o sensibilitate iesita din comun:
\"sa-si faca impreuna, din vise, o cocioaba\"
Imi place...

E un text atat de adanc, in care oriunde ai fugi, oricum te-ai intoarce, te vezi in lumina realitatii.
Pana la urma, dupa toti o sa ramana un tablou inramat pe perete...
Cu multa stima si deosebita placere a lecturii.

Multumesc pentru comentariu.In data de 6 iunie 2009 am scris prima poezie.Citind poeziile altor poeti,imi dau seama de stangacia mea...
Orice comentariu pentru mine este constructiv si benefic.

Pot sa spun ca poemul tau a creat o stare de vizionare.
Un text pe cat de simplu, pe atat de expresionist,calm,
poate prea calm de asemenea.Imi place!