O casă mare se zărește,
Printre copacii veșnic verzi,
Din depărtare ne zâmbește,
Îți face semn ca să o vezi.
E singură de câțiva ani,
Că nu a vrut ca să se vândă pe bani,
E casa unde-au
Vorbesc oamenii pe stradă,
Că tot în jurul nostru o să ardă,
Totul o să se facă scrum,
Să prețuim din plin tot ce avem acum.
S-a umplut pământul de păcate
Și Dumnezeu nu poate să mai
Am doar douăzeci de ani,
Mă simt încă tânăr, cu sau fără bani,
Trăiesc în prezent, dar mă gândesc la viitor,
M-am descurcat până acum, fără prea mult ajutor.
Și sângele din mine este
Nu se vinde țara
Și locul unde ai crescut,
Oricât de mult pe alții îi deranjează asta,
Noi ne luptăm cu morile de vânt.
Nu se vinde iubirea
Și dragostea ce o purtăm,
Apare mai târziu și
Lasă-mă aici și pleacă,
Nu te uita înapoi, n-o să-ți placă,
Uită de noi, de lume și ploi,
A fost o greșeală iubirea dintre noi.
Lasă-mă aici și mergi înainte,
Că n-o să plângi după mine;
România plânge sub tăcere
Și dreptul ei la existență cere,
Săraca nu mai poate să accepte
Oamenii ce-și cresc răutatea-n sere.
România cu lacrimi de sânge,
Ce zi de zi în ochii noștri
Un om puternic precum stânca,
Așa a fost mereu bunicul meu,
Dar astăzi eu mai am doar ruga,
Să pot vorbi cu el prin Dumnezeu.
El mi-a îndrumat acei primi pași
Și datorită lui sunt azi
E plin pământul de neghiobi
Și oameni demni au dispărut
Și cei rămași sunt încă orbi,
Că nu văd răul apărut.
Oprește,Doamne, această ciumă
Și-alungă Tu acest blestem
Și bunătatea toată
Trăim zile prea grele,
Pentru lume e târziu păcatele să-și spele,
Sunt clipe care ne vor marca
Și replica e prea rapidă pentru a o bara.
E vorba despre oamenii de rând,
Ce până acum au trecut
Ce piatră grea trântită peste țară,
O patrie jignită și plină de ocară,
Umilită și-ngenuncheată de străini,
Români ce îi accepta, punând răul acolo-n rădăcini.
Și limba țării noastre a fost
Am revenit cu ceva nou,
În text nu este vorba despre un erou,
Sunt rânduri scrise despre mine,
O viață complicată exprimată-n rime.
Sunt oameni care spun că nu eu aș compune
Și că aș copia pe
Să ai părinți e-un lucru sfânt,
Cel mai frumos lucru de pe pământ,
Un dar trimis de Dumnezeu,
Să îi respecți și să-i ajuți la greu.
Persoanele care ți-au dat viață,
Oamenii care de tine le
Pun pariu că tu n-ai trecut prin ce-am trecut eu,
Că tu ai avut bază și protecție lângă tine mereu,
C-ai fost susținut și nu ți-a fost greu niciodată
Și tot ce ți-ai dorit ți-a fost oferit pe
Pentru ce să mai zâmbesc
Când n-am lângă mine ce iubesc?
Când n-am lângă mine ce-mi doresc,
Mereu stau trist și-ncep să m-amăgesc.
Pentru ce să mă tot zbat?
Cu pumnii-n piept singur ca să mă
Un tunet ce-n mine trăiește,
O speranță ce-n mine zvâcnește,
O șansă aș vrea să-mi oferi
Și n-am să te las niciodată să plângi sau să zbieri.
Ești fata ce-n mine ai aprins o lumină
Și sufletul
Te naști, trăiești și mori
Și-n viață alegi din multele cărări,
O cale simplă sau mai complicată,
Dar viața aceasta e puțin nedreaptă.
Legată-i viața doar cu-n fir
Și zilele-s înlănțuite-n
În timp o să-ți dai seama de tot,
Că am ales să plec când toți îmi spuneau s-aștept,
Nu m-am uitat în urmă crezând că te văd pe tine,
Îmi pare rău, dar mi-ai fii rupt sufletu-n mine.
În timp
Știu că nu sunt singur pe pământ,
Că pot trece ușor prin ploaie și vânt,
Că am un înger ce stă mereu lângă mine,
Mă ferește de rău și mă-ndrumă spre bine.
Un înger ce nu trebuie să-l
O soartă tristă, blestemată,
Un destin ce i-a fost hărăzit,
Dar tot mai are forța să zâmbească,
Chiar dacă toți pe el l-au părăsit.
Născut aici, în România,
În țara-n care drepturi el nu
Sunt promisiuni rostite-n grabă
Și totul pare a fi real,
Dar mă trezesc și văd aceeași zarvă,
Ce-o poate șterge un furios și mare val.
Sunt cuvinte spuse la-ntâmplare,
Ironice cu oamenii din
-Tu, om nebun,
Ce-ți plângi singur de milă ?
Sau vrei să pari puțin mai bun,
Când toți te văd doar o ruină ?
-Sunt om nebun doar când iubesc
Cu patimă această țară,
Când văd copiii cum se
Se-așterne peste mine o durere
Și umbra ta în minte mi-a pătruns,
Imaginea ta îmi este în vedere
Și-n inimă numele tău îmi e ascuns.
Te-am văzut o dată, domnișoară
Și inima la tine mi-a
E miezul nopții și nu dorm,
Ceva mă sperie ușor,
E ploaia deasă ce cade uniform,
Pe un pământ ce este arzător.
Mă uit pe geam și parcă cerul plânge
Cu fiecare strop pe care-l varsă,
Mă uit pe
Suntem singuri pe pamant
Si parca totul e neclar,
Ne pierdem sufletul in vant
Si nu vedem ce e in jur.
Pamantul este tot mai singur
Si muntii acestia sunt orfani,
Nici ingerii din cer nu
BM