Poezie

Batranul cersetor

1 min lectură·17 martie 2012

Mediu

O soartă tristă, blestemată,

Un destin ce i-a fost hărăzit,

Dar tot mai are forța să zâmbească,

Chiar dacă toți pe el l-au părăsit.

Născut aici, în România,

În țara-n care drepturi el nu are,

Unde îi este interzisă bucuria

Și tot ce are, e inima din piept ce-i bate.

Trăiește doar din mila unora,

Ce nu îl pot lăsa să moară-n drum,

Se chinuiește și se roagă seara,

Pentru oamenii ce i-au ieșit în drum.

Pe la metrou sau la tramvai,

Întinde mâna pentru un bănuț,

De-i dai se simte ca în rai,

Oricât ar fi acel ban de micuț.

Săracul om, o casă n-are,

Pe străzi adoarme noaptea-nfrigurat,

Se trezește singur pe cărare,

Mănâncă dacă are și-a plecat.

Așa trăiește acest bătrân,

Ca el găsim în orice loc,

Nu au avut noroc pentru un trai mai bun

Și viața pentru ei nu are pot.

001.025

Belcin Marian. “Batranul cersetor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/belcin-marian/poezie/14003211/batranul-cersetor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.