Poezie

E plin pamantul

poem

1 min lectură·20 iulie 2012

Mediu

E plin pământul de neghiobi

Și oameni demni au dispărut

Și cei rămași sunt încă orbi,

Că nu văd răul apărut.

Oprește,Doamne, această ciumă

Și-alungă Tu acest blestem

Și bunătatea toată adună,

Că suntem orbi, nu mai vedem.

În zare numai cruci se văd

Și semne-s numai de prăpăd,

E viscol parcă-n toiul verii,

E strigătul nebun al disperării.

E otrăvit pământul nostru

Și bunătatea noastră-i otrăvită,

Pune stop,Doamne,acestei gafe

Și intră-n inimile noastre necăjite.

Se bate frate cu frate,

La necaz spatele și-l întoarce,

Uită că au în ei același sânge,

Când unul dispare, celălalt plânge.

E plin pământul,Doamne,de trufie,

Fiecare umblă după bogăție,

Trec peste cadavre,dacă-i necesar,

Omul simplu,Doamne, s-a făcut avar.

Se-aud și țipete de sub pământ,

Că morții acolo nu au pace,

Se răsucesc strămoșii noștri în mormânt,

Că nici aici pe pământ nu mai e pace.

Urlă și luna și stelele pe cer,

De sus de-acolo totul se zărește,

E un semnal trimis de Dumnezeu,

Să oprim chinul ce se-mpletește.

Tu, muritorule de rând,

De înțelegi aceste rânduri scrise,

Fă o schimbare,dacă poți, în bine,

Să poți trăi aici cu zâmbetul pe buze !

001.119

Belcin Marian. “E plin pamantul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/belcin-marian/poezie/14011310/e-plin-pamantul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.