Poezie

Vorbeste romaneste

1 min lectură·1 iulie 2012

Mediu

Ce piatră grea trântită peste țară,

O patrie jignită și plină de ocară,

Umilită și-ngenuncheată de străini,

Români ce îi accepta, punând răul acolo-n rădăcini.

Și limba țării noastre a fost uitată,

Nu mai putem merge nici liniștiți pe stradă,

Exprimarea noastră e foarte complicată

Și vremuri bune pentru țară nu se-arată.

Nici cântece nu se mai compun în română

Și nori negri pe cerul nostru se-adună,

Românii noștri nu mai știu să vorbească românește,

Că e român, în alte locuri se ferește.

O limbă frumoasă moștenită,

Cu sfințenie de strămoșii noștri a fost păzită,

Ne batem joc și vorbim în altă limbă,

Până și leii noștri în euro se schimbă.

Ești român, vorbește românește,

Când ești jos, Dumnezeu te întărește,

Să nu îți fie teamă niciodată

Și nu-ți croii singur o cale complicată.

001.305

Belcin Marian. “Vorbeste romaneste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/belcin-marian/poezie/14010266/vorbeste-romaneste

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.