Cine nu crede în Dumnezeu, nu există,
Este un trup gol în lumea asta prea tristă,
Un chip făcut să lumineze la soare,
Dar fără Dumnezeu, omul, cu timpu' dispare.
Am învățat să cred în El, că
Respect pentru oamenii care n-au uitat de unde au plecat,
Pentru omul bogat care a fost sărac și n-a uitat,
Pentru cei ce-au pus omenia pe primul loc,
Pentru cei ce-au înțeles că soarta e un joc
Da, la ora asta încep să scriu,
Voi termina acolo jos, în sicriu,
Mă duc în pământ, dar sufletul meu rămâne aici,
O să-ți răspund mereu dacă mă strigi.
N-am mai scris de mult, inima îmi bate
Spun mereu că așa a fost să fie,
Trecutul îmi va rămâne o amintire vie,
Nimic nu voi uita și nu voi ignora,
Atâta timp cât mi-e curată inima.
Doamne, Tu mă cunoști cu adevărat,
Mă faci fericit
E un zid imens între noi,
Un zid ce ne separă cele două căi,
Aș vrea să-l sar, dar ceva mă reține,
E neîncrederea ce-o ai față de mine.
Și nici să-l sparg nu am putere,
Aș veni la tine și
De ce nu gândim atunci când votăm ?
De ce pentru o găleată, de țară uităm ?
De ce realegem oamenii care ne-au trădat ?
De ce să ne obosim când totu-i regizat ?
De ce nu ieșim în stradă să
Acest text nu e pentru oricine, nu e pentru tine,
E pentru oamenii care au trăit la fel ca mine,
E altceva, nu e un text din povești,
E realitate, nu-i viața pe care tu o trăiești.
Nu e pentru
Cu inima frântă scriu și acum, plângând,
Mă grăbesc să termin și mai încep un rând,
Fiecare literă înseamnă o lacrimă căzută pe foaie,
Un rece fior ce-n mine se îndoaie.
Am greșit mult și o să
E Crăciun, dar România-i tristă,
E bolnavă și nu știu dacă mai rezistă,
O lume îngâmfată, fără orizonturi de dezvoltare,
Vedem viitorul cu ochii plini de nepăsare.
De Crăciun ar trebui să
Uită oamenii ce ți-au făcut rău,
Pleacă și mergi pe drumul tău,
Să nu regreți alegerea făcută,
Că lumea vrea să intri în derută.
Uită sentimentele și dragostea parșivă,
Încearcă să scapi
Ca pasărea-n zbor aș vrea să trăiesc,
Liber, să pot zbura, să pot să iubesc,
Să nu simt durerea de pe pământ,
Tot ce se răsfrânge în mine, să fie doar vânt.
Să privesc lumea de sus, să o
Ura a ajuns la cotă alarmantă, e tragedie,
Bogații ne râd în nas, au ochii plini de lăcomie,
Invidie, prostie, e lipsă de armonie,
Aproape orice om e plin de viclenie.
Conducătorii acestei țări
Născuți mici, flămânzi și goi
Și-n viață oamenii devin mai răi,
La-nceput nu știm să vorbim...
Oare trăim ?!
Vrei să primești informație,
Mergi la școală și primești alocație,
Suntem siliți
Lasă-mi iubirea și pleacă,
Ochii tăi acum sunt reci,
Lasă-n mormânt iubirea să zacă,
Pleacă și uită-mă pe veci.
Lasă-mi iubirea să mă-ncălzească,
Vorbele tale mă răcesc,
Nu e nimeni să mă
Doar Tu ești drept, Doamne,
Cu Tine am curaj să iau diavolul de coarne,
Să-l scot din trupul meu plin cu păcate
Și dă-mi un semn din cer ca-mi ești aproape.
Mi-ai dat semnul să nu mai cred în
Așa rămân indiferent de conjunctură,
Nu-mi pasă cine latră mai tare sau mai încet din gură,
Așa rămân, mereu în gardă,
Gata să lovesc și nimeni să nu vadă.
Am dormit cu degetul pe trăgaci, e
N-o să uit cine m-a înjurat,
Cine m-a jignit când eu l-am respectat,
O să plătiți pentru fiecare cuvânt,
Pentru fiecare necaz ce-n mine s-a răsfrânt.
N-o să uit piedicile puse,
Nici de
De ce murim ? Grea întrebarea,
Gândind, ne-apucă disperarea,
Te naști, trăiești și apoi mori
Și pe mormânt îți ard doar două lumânări.
Trăiește omul câțiva ani,
Disperat aleargă după
Realitatea-i tot mai dură
Și parcă totul e-n declin,
În țara asta tot se fură,
Noi n-avem sânge, avem venin.
Avem bătăi, lupte de stradă
Și violență-n orice loc,
Orice om poate fi
Sunt încă în picioare, am fruntea ridicată,
Onoarea și respectul mă țin la suprafață,
Nu te respect pe tine, omule pervers,
Tu care ai fost mereu pe interes.
Nu mă dobori, n-ai vlagă-n
Când o să plec nu plângeți după mine,
Sunt lângă Dumnezeu și îmi e bine,
Să nu jeliți, să nu vă întristați,
Stați lângă sicriu și vă rugați.
Nu vreau să purtați doliu când o să mor,
Râdeți și
Nu accept să fiu mințit,
Deși am fost, nu mai vreau să simt,
Ură, dușmănie și nici viclenie,
De azi, vreau să trăiesc în armonie.
Nu accept să-mi râdă în nas vreun bucătar,
Vreun frizer,
Andreea reprezintă tot pentru mine,
Dragoste, mângâiere și tot ce-n viață mă ține,
O văd și o simt lângă mine mereu,
Este așezată bine în sufletul meu.
Câtă iubire e în aceste cuvinte,
Câtă
Doar ea, Andreea, simte când sunt trist,
Când nu mai pot, îmi dă putere să rezist,
Dorul de ea când mă cuprinde,
Un foc imens în mine se aprinde.
Doar ea, Andreea, are ceva special,
Ochii
BM