Poezie

Nu accept

1 min lectură·22 august 2013

Mediu

Nu accept să fiu mințit,

Deși am fost, nu mai vreau să simt,

Ură, dușmănie și nici viclenie,

De azi, vreau să trăiesc în armonie.

Nu accept să-mi râdă în nas vreun bucătar,

Vreun frizer, mecanic sau vreun văcar,

E meseria voastră, dar stați liniștiți,

Sunt mai sus ca voi și nu mă mai bârfiți.

Nu accept să fiu privit de sus,

În țara mea să fiu considerat intrus,

Am suferit și-am trecut prin greutăți,

Recunoștință aștept să îmi arăți.

Nu accept să fiu ironizat

De indivizi pentru care școala n-a contat,

Nu ridicați tonul când vorbiți cu mine,

Ultimul cuvânt tot mie-mi aparține.

Nu accept nici să mă criticați,

Am multe defecte, aș vrea să mă uitați,

Plecați de lângă mine dacă nu vă convine,

M-ați trădat în timp ce v-am vrut bine.

Nu accept să mai fiu cum am fost,

Nu se merită să fii blând, n-are rost,

Mi-e frică de Dumnezeu și vreau să rămână cu mine,

Să-mi arate un semn atunci când nu fac bine.

00948

Belcin Marian. “Nu accept.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/belcin-marian/poezie/14034603/nu-accept

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.