Bejliu Anne-Marie

“Crede si nu cerceta” – o, doamne, ce eleganta invitatie la indobitocire! Ce soclu de granit este frica pentru statuile tuturor religiilor lumii!
Imi cer scuze de corectie dar aceasta propozitie a fost interpretata gresit de marea majoritate a credinciosilor.Mesajul este cu totul altul daca citim complet fraza scrisa in Biblie.Respect,AnMar.

Indraznesc sa spun ca v-am urmat sfatul fara a fi citit aceste randuri. Nici nu vad cum as putea citi,patrunde starea de moment, cum consider eu de mult ca este poezia si nu numai.Pentru mine fiecare sciitor are o anumita muzicalitate cu care rezonez sau nu functie si de starea mea de moment.In poezie mai ales, sentimentul brut asternut in cuvinte maiastre are un farmec aparte ce-mi ofera cateva repere din personalitatea celui care a scris-o. Poti citi o mie de cuvinte, dar totul e in zadar, daca nu simti cum te afunzi incet in universul intim al celui ce le-a scris.Respect,Anne-Marie.

Să fie oare august luna despărțirilor? Parcul “mereu ascuns în inima copacilor” o ultimă întâlnire sfâșietoare stabilită înainte de goliciune? Coloana sonoră a poeziei răsună în sufletul meu ca o roată de tortură mișcată încet – încet.

Eu cred că noi oamenii am creat demonii, numai noi suntem vinovați de libertatea lor de mișcare. Dacă am învăța cum să alungăm frica poate că îngerii ar fi și mai puternici.Eu asta încerc să fac si e greu.

O clipă durează să citești minunea versurilor tale, o încântare, o înălțare a sufletului, o iluminare! Trăiesc o bucurie fără margini pătrunsă de muzicalitatea cuvintelor atât de măiestrit așternute pe foaie!
“oriunde-aș fi lumina mi se prelinge lacrimi” – tristețe fără margini mă cuprinde în fiecare noapte și caut mângâiere în vocea Sa profundă, caldă. Nu I-am văzut niciodată chipul, dar strălucirea,lumina orbitoare care m-a scos din haosul durerii, da.