Voi reuși să deslușesc misterul formelor din spațiu?!

Am coborât pentru o clipă În spațiul larg al nemuririi, Să-ncerc să-i înțeleg menirea Și liniștea , nemărginirea. M-am rătăcit printre idei, Fără de formă sau substanță. Am început atunci s-adun În minte, plină de speranță, Forme din spațiu într-un cub. Le-am comprimat, le-am transformat, În forme simple- geometrie plană. Și, cu-n avânt deplin, le-am aruncat Peste pământ. Am încercat! Am încercat să le pătrund Sensul ascuns și rafinat, Acele legături ciudate ce-aduc în noi Fiori de teamă. O teamă ne-nțeleasă poate, de infinit, necunoscut. Am aplicat altă metodă: le-am descompus Și-am așezat apoi pe rând, cu grijă să nu pierd Nici o fărâmă, să nu distrug într-un minut Întreaga muncă milenară depusă de-alchimiști pe rând. Eu le-am ales cum am putut: după culoare, după formă. În fața mea se-amestecau din nou și-și alegeau vechiul lor loc. Rămân buimacă pentru- o clipă! Apoi o iau iar de la cap. Degeaba, același lucru se întâmplă! Dar nu voi renunța usor! Mai e și mâine-o zi în care, Voi reuși să deslușesc misterul formelor din spațiu Care- așezate– n clare ordini, ele se-mprăștie- ntr- o clipă.