Andrei-Cristian

Am fost fericită pentru o clipă care-a durat cât viața ta; Născându-te pe tine mărul meu de aur... Dar viața mi te-a luat în ale sale valuri cu brațe de balaur. Rămân doar cu speranța că ești mai fericit, Eliberat de viața în forma ta de lut. Iar vei veni in visu-mi atunci când vei simți, Că eu mă port cu gându-mi prin lumea de tăceri, Retrasă și mai tristă decât eram odată... Imaginea ta scumpă mă poartă-n alte lumi. Speranțe ofilite renasc acum și-ncerc, Tărâmuri fericite s-ating și pot Incă odat\' să merg Acolo unde viața mă poartă tot mereu Nu știu dacă natura e... limanul, tu, idealul meu.