Ce n-aș da să nu fi fost nicicând tânără!

Picură sânge pe câmpul de rouă Și lacrima lunecă încet pe obraz, O prind în palmă încet, să o mângâi. Dispare! Rămân și aștept... O alta și-o alta-i urmează. E oare degeaba tot ce-mi doresc? Speranțe și vise le coc la grămadă, Încerc să zâmbesc dar nu pot. Nu știu ce m-oprește să-mi iau tinerețea, Să dau de-azvârlita cu ea! Cine-o va prinde s-o tortureze, Așa cum și ea a fost rea. Acum îmi rânjeste la colțuri de vârste Și-ncearcă să-mi cânte cu glas gâjâit, Mai vrea înc-odată să-ncerce, Să vină la mine s-o iert. Îi spun că-i târziu, că timpul s-a dus... Dar ea tot insistă să zboare. I-aș pune un lacăt și lanț la picioare, Cheia- aș ascunde-o să nu știu nici eu unde e! Feriți-vă, cade! E ea...a mea tinerețe.