Mai lasă-mă o clipă

Mai lasă-mă o clipă s-ascult inima frunzei, S-aud izvorul dulce cum susură fior, Să văd seninul splendid al cerului de vară, S-ascult pădurea-n freamăt. Sunt oare o povară? Mai lasă-mă o clipă să strâng în brațe dorul, Să-i dăruiesc iubire și-apoi să fug la tine Să-mi dai în dar o viață, risipă de lumină. Atât am vrut, acuma ia-mă, Aruncă-mă în ceruri și scapi de o povară!