Simplitatea gandului...

Indragostirea nu doare... Altceva da... In rest e bine... Mi'a placut... Ca defapt cam tot ce scri...

Cum sa nu doara indragostirea? Probabil nu ai fost niciodata indragostit. Pe mine ma doare indragostirea si finalul-monotonia, rutina, dez-indragostirea...Crede-ma...

nici tu si nici razvan(parca!) nu v-ati accidentat cu intelegerea. el pt. ca nu a s-a straduit sa patrunda soapta dureroasa sculptata de inimi iar tu beatrice pt. ca nu ai constientizat nimic(NIMIC!) din ceea ce ai scris, cat despre ce ai trait nu mai vorbesc. poemul este superb, un poem al trairii, o oglindire fatidica a unei dimensiuni ramasa necunoscuta apostpriori. e mai bine asa. iti doresc o durere nelimitata, o indragostire nelimitata. poezia?! da, esti vinovata de reusita asta...

E frumos cum ai spus tu Bea, indragostirea, dez-indragostirea, inimi care bat in soapte, indragostirea de dragoste, cautarea..De curind, am visat ca aveam trei inimi. Prima, cea din piept, batea nebuneste. O a doua, in stomac, ca un roi de fluturi prinsi in colivie, incercind sa se elibereze isi fringeau aripi in geamuri invizibile. A treia, imensa, in git, ca un mar al lui Adam, pulsinda, vie. Au inceput sa-mi curga lacrimi in vis si m-am trezit. :)

Daca dragostea n-ar durea, cred ca noi (sau o parte din noi), cei de-aici, din "poezie.ro", n-am avea prea multe de zis (citeste "de scris") si am creste fara sa simtim prea multe...
Mi-a placut mult!
Te citesc in continuare, iata ca nu doar din umbra.

Hmm, cred ca e o poezie cam feminista, daca ma gandesc acum mai bine. Bineinteles ca Filip nu e de acord cu mine, ma enerveaza la culme. E o parere personala, nah! (asta a fost mai mult pentru el). Ma gandesc ca femeile simt si percep altfel iubirea. Filip crede ca nu e feminista , ceea ce inseamna ca poate fi considerata si "masculinista":)). Probabil ar trebui sa punem la indoiala anumite aspecte care il caracterizeaza...:)

Eu zic ca poate sa doara indragostirea.
Da, imi placu. Probabil e usor condensata, imaginile puteau fi redate cu putin mai mult respiro, insa, e buna. Ritmul poeziei este unul ce poate fi construit cu rima, desi nu asta voiai, se simte clar. Sentimenul exista, construcitia simt ca mai poate fi usor modificata. Dar numai daca vrei si numai dupa un timp. Acum e proaspata si iti este prea aproape de scanteierea momentului in care ai scris-o.

Pai asta spuneam si eu! ca indragostirea doare..

Clocotitoare... Parca esti o pasare evadata din colivie. Si zborul tau prin "cotloane anatomice", chiar daca socheaza revigoreaza in acelasi timp.
Zboara, Bea!