bb

he he he :))))

frunza verde busuioc
litoralul este-un joc
de dai un ban nu stai in față
doar la Vama pari in viață



Anca V. Anghel

Note: Ultimul vres a iesit cam aiurea. Mea culpa. Incerc si eu sa \"epigramez\" cum pot...

Ghemotoc, eu iti doresc La multi ani !
si o certitudine grasa si frumoasa de Craciun.

Sa ne traiesti si sa ne scrii pe site !

Happy Birthday !

Anca V. Anghel

PS: Steluta est pentru text :)

* Fascinant acest joc al apelor

Fanscinat acest joc al apelor precum niste \"cearșafuri lichide\".
Prima parte a poeziei imi pare melancolica:

\"Izvoarele de ieri
clipocesc ascunse,
dincolo de jungla luxuriantă
a hamadelor crăpate\"

Apoi urmeaza o parte \"strigatoare\" catre cer, carte lumina catre toate cumpenele:

\" - Fântânaruuuuuuuu\' !
Viață ți-aduc neamuleeeee!\"

Ultima parte insa este pretioasa, este o refulare in taceri, este o trecere a secundelor.
Ultima parte exprima resemnare:

\"lăsând să se întrevadă
alunecușul secundelor
printre pietre uscate
de dorință.\"

Mi-a placut mult poemul tau Edger.
Felicitari !

Anca V. Anghel

Happy Birthday Ama !

Enjoy your day, it is yours :)

Anca V. Anghel

Solemna aceasta afirmatie \"venise vremea cuviintei \" ca o trezire la viata.
Poemul este fascinant.
Mi-a placut si \"visam umbra unei răni lustruite cu ghiață \"

Finalul mi-a placut in mod deosebit.

Acea despartire a liniei orizontului de linia vietii prin zidul de gloante mi se pare o superba \"schiopatare\".

Eu as renunta la ultimul vers. As lasa cititorul \"agatat\" de ideea si imaginea sugerata de \"

\"venise vremea cuviintei
cu un zid de gloanțe
despărțeam șchiopătând
linia vieții de linia orizontului \"

Un text deosebit. Felicitari !

Anca V. Anghel

\"Mă doare durerea pașilor\"
Te rog schimba \"doare durerea\" imi suna prea mult si nu are inteles.

Anca V. Anghel

Te rog sa nu mai folosesti caps lock.
Modifica te rog.

Anca V. Anghel

Super !
Epigrama ta e savuroasa.
Felicitari !

Anca Veronica Anghel

Disciplina acestui text este trista Mihai.
\"Nu, nu , nu \" spunea Nichita.
Avea dreptate.

\"NO NUMBER
NO FACE
NO NAME\"

Si totusi jonglarea nu e fatala, \"intempestiv iesit din tipare\" iti refuz negarea, nu insa si poezia negarii tale.

Anca Veronica Anghel

\"mi-se cere\"
Te rog corecteaza.

Deasemenea lasa spatiu dupa virgula.


Anca Veronica Anghel

Adrian poezia asta imi pare desfasurata, evidenta, aproape. Ma obisnuisem sa citesc texte scrise de tine asa zis alambicate, sinuoase. Poate o fi si acest text alambicat si nu imi dau eu seama. Poate m-am apropiat prea tare. Poate esenta e complicata. Poate alambicul tau retinuse esenta. Dar poate ma insel. Intotdeauna las loc indoielii.

Iar acum in fata transparentei incep sa ma doara ochii si simt nevoia sa fac un pas inapoi.
“ Oare asta e Adrianul ?”
Dimensiunea inceputului: “intreaba-ma ceva” e fatala.
\"Oare asa e Adrianul ?\"
Sinuozitatea e parte din “rigorul”/ rigorismul tau intelectual. Sinuozitatea ta e centripeta de data aceasta catre un anume ce, catre un ceva, precum spui “plouase fără idei așa”
\"Oare asa ploua Adrianului ?\"

“Existential” daca e de ziua e ziua.
“Existential ziua” daca e de trecut, trece.
“Existential ziua trecea” dar atunci cand ploua, ploua digital, virtual sau mortuar, in scris sau oral… cu sau fara rigor.

\"Oare asa exista Adrianul ?\"

Dar, “existențial ziua trecea leafa …” si asa mai departe.

“Am vânat iar ele au murit”, cam asa ceva.

PS: Ce n-as da sa folosesc si eu macar odata alambicul acela al tau. Nu ca sa ti-l fur nici ca sa inteleg mai bine. Doar asa pur si simplu. Alambicata pretentie...iarta-ma.

Dl. Manolescu si publicarea virtuala

Desi s-ar putea ca nu s-a ridicat nimeni la nivelul lui Nicolae Manolescu si Eugen Simion, totusi mi-as dori sa cred ca nu e asa.
Timpul trece si generatiile de cititori se schimba. Cititorul din ziua de azi are la indemana computerul si ca atare inevitabil va incepe sa citeasca si carti online, nu doar ziare. Gustul pentru literatura publicata online se cultiva in timp. Publicarea online ofera o alta perspectiva vis a vis de lectura si informare fata de ce este nou sau chiar vechi pe “piata literelor”. Inevitabilul se va produce. Poate ca s-a produs. Computerul si internetul vor deveni o necesitate precum curentul si apa. Pentru unii deja este.

Daca dl Manolescu refuza aceasta noua perspectiva, este dreptul dansului de a o face si trebuie respectat. Eu nu cred ca un om de talia lui Manolescu s-ar lasa convins de altii. Sincer, nu mi-as dori sa-l vad discutand pe vreun forum in legatura cu acest lucru. Eu mi-am format o anumita imagine despre dl Manolescu, o imagine verticala, indiferent de parerile si declaratiile dansului. E ca si cum ai separa criticul Manolescu de omul Manolescu care, in virtutea trecerii timpului, e refractar la schimbare. Se va convinge singur si va hotara tot singur daca ar avea puterea si daca ar merita sa tina piept acestei schimbari.

Publicarea online nu este o utopie, ea exista in stadii mai mult sau mai putin incipiente. Cu siguranta viitorul va aduce multe alte schimbari legate de publicarea online, poate cu mult mai radicale decat aceast prim pas.

Si atunci, ma intreb, in fata schimbarilor in lant cat timp va putea rezista fie si un critic de litere de talia lui Nicolae Manolescu ?

Adrianule iti multumesc pentru ideea postarii acestui eseu.

Anca Veronica Anghel

Da, si acest poem loveste intr-un acelasi colt de cer. Poemele postate de tine astazi sunt minunate.

Anca Veronica Anghel

\"Nimic mai adevărat-
decât marea trecere în care m-ai chemat... \"

Felicitari pentru acest final, pentru misterul etalat in cuvinte, pentru poemele anterioare.
Te-am citit si imi place mult ce-am descoperit.

Am sa revin in pagina ta.
Deocamdata posibilitatea e a-ti posta textele liber pe site cand doresti tu.

Anca Veronica Anghel

\"închide...ascultă...respiră...pășește...adună...sfărâmă-le...spărgându-se \"

Verbele acestea cad in ploaie si alcatuiesc un fel de coloana infinita a poeziei de-a lungul caruia se tanguie un saxofon.

Poemul mi-a dat o senzatie de plutire. Dialogul purtat cu acel \"tu\" atat de impersonal si totusi aproape, intim este electrizant pe un fond muzical languros de saxofon.
Iar cand dementa (una din ele) atinge apogeul, revolta si energia din versurile:
\"am să scutur vălătucii de frig alb ce ți se încătușează de gene am să
te privesc carnivor am să te rup petece
din retina întunericului \" e \"troznitoare\" in toate dimensiunile.

Acel:
\"pana
cand\" este incandescenta halucinatiei, este dementa insasi.

Si energia se refuleaza in noapte odata ce limita a fost atinsa. Reverberatiile se pierd, intunericul le acopera. Echilibrul, balansul, tic-tacul, timpul toate revin in matca lor.

Miezul poemului e \"chori chori\", un cantec romantic. Oare ma insel ?

Felicitari !

Anca Veronica Anghel

Interesanta aceasta reinventare a ta. Neasteptata chiar. Din cioburi, fara de cele \"hade\", un sine devenea un leagan.
Dar inainte de ciobire, oglinda reflecta o descompunere care in virtutea trezirii reclama o fatalitate ?

Iar mai apoi leaganul era al carei civilizatii ? Oare nu orice civilizatie deriva din personal ? Civilizatia descompunerii si a reintregirii sinelui este implicit personala. \"Civilizatie personala\" imi pare o expresie suprasaturata, dubla. S-ar putea sa ma insel.

Poemul tau mi-a starnit intrebari. Iti multumesc.

Anca Veronica Anghel

\"oare ca sa nu fii ranit, e neaparat sa ranesti?\".

Silvia, draga mea, ca sa nu fii ranit trebuie sa crezi in tine si sa nu iti pese de lovire.Precum spunea Nichita:
\"Ma musca un caine.
Privesc prin el ca printr-o fereastra\"

Eu nu cred ca trebuie sa ranesti. Un om integru, onest cu el insusi daca ar rani premeditat din dorinta de a neutraliza o ranire, devine un om pierdut, un suferind.

Un om bun, cu cat loveste mai tare e mai aproape de moarte.
Un om rau cu cat loveste mai tare e moartea insasi.
Un intelept nu loveste, doar observa si mai arunca cate o vorba ascutita din varful limbii.

Numai bine,
Anca V. Anghel

Silviaaaaaaaa, poemul tau e o curgere de seva. Se lasa incalzit de aburii ceaiului verde. Minunata traversare prin abisurile contemplatiei. Imi vine sa deschid fereastra si sa-i privesc dedesupturile poate, poate si sub a mea \"trece eminem\".

Desi nu fac parte din Pentagon ( pentagonul Geana al celor 5 poetese; parerea lui Bogdan pentru mine conteaza) astern si eu o umila steluta de apreciere la subsolul textului tau.

Felicitari !

Anca Veronica Anghel

PS: In dimineata aceea iti spuneam de ceai. Oare atunci ti-a venit ideea acestui superb poem ? Ma intreb si eu :)