Poezie
Mă doare
1 min lectură·
Mediu
Mă doare lentoarea pașilor, ce nu pot înainta
Mai repede, mai hotărât, spre mâna ta
Pentru că-n viața asta prost rânduită
Există neșansa, spre o iubire ce trebuie împlinită.
Dar bunul Dumnezeu în a sa rânduială,
Va face să reparăm ce-a fost făcut de mântuială,
Îi mulțumesc în fiecare seară, cu lacrima în poală
Pentru iubirea dată, ce e fără de-ndoială.
M-a cucerit cu glasul inimii curate,
Cu gânduri de iubire și dulcile ei șoapte,
Din serile de iarnă, din clipele dorite
De ființele noastre ce ne sunt hărăzite.
Din inimile noastre zvâcnește doar iubire,
Dată de Dumnezeu pentru a noastră împlinire,
Și știm că suntem sortiți pentru trăire,
A dorinței noastre spre marea noastră fericire.
Suntem la fel, dorința noastră-i nemăsurată,
În fiecare gest recunoaștem ființa cea visată,
Și prețul iubirii este credința nealterată
În noi, din măreția iubirii ce ne-a fost dată.
Deasupra de toate stă dragostea neîntinată,
Pentru omul de lângă noi cu ființa-i curată,
Mergem împreună spre împlinirea jurată,
De noi doi, de ieri, de azi, de…, altădată.
012.352
0
Te rog schimba \"doare durerea\" imi suna prea mult si nu are inteles.
Anca V. Anghel