Poezie

Floarea fericirii

1 min lectură·30 iunie 2003

Mediu

Nu mai speram nici chiar în al meu gând,

Să descopăr acum cu sufletul fremătând,

O mare iubire cu-n suflet mereu dorind,

Doar o floare a noastră, și noi doi iubind.

Și totuși, destinul nu-i o pură întâmplare,

Este visul de copil în sufletul cel mare,

Al meu, al tău, și uneori nu dai crezare,

Decât întâlnind iubirea, ființa-ți tresare.

Trăirea-i intensă căci există împlinirea,

Unui suflet blajin ce tandră-i este firea,

Pentru iubire născut, dar asta-i menirea

Ființei sensibile, acum zâmbește fericirea.

Suntem un tot și destinul ne răsfață,

Dăruindu-ne o floare, o nouă viață

Ce duce mai departe imensa speranță,

A sufletelor noastre aflate-n consonanță.

Acum floarea fericirii noastre crește,

Nu mai este vis, nici chiar poveste,

Căci ziua ce trece și cea care vine,

Face din noi oamenii, regi și regine.

001.790

Vali Nițu. “Floarea fericirii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vali-nitu/poezie/46944/floarea-fericirii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.