AAyame
Verificat@ayame
B.
Cronologie
întregul discurs mi-a lăsat un dulce sentiment în inimă, de la titlu până la versuri precum ”când te iubeam până la oase/îmi abandonam ochii în pubela” și ”pedalai pedalai pedalai/fără să privești peste umăr.”, căci redau stadiile iubirii printr-o foarte bine aleasă metafora.
finalul mă pune pe gânduri...s-a simțit aât de sigură pe ea și și-a întrecut maestrul în sentimente, de a fost nevoie să privească numai în viitor sau arată mai degrabă entuziasmul eului liric, care pe-un ton mândru anunță împlinirea definitivă a dragostei, respectiv maturizarea ei?
ps. mi-ai amintit de cântecul ”9 million bicycles”
finalul mă pune pe gânduri...s-a simțit aât de sigură pe ea și și-a întrecut maestrul în sentimente, de a fost nevoie să privească numai în viitor sau arată mai degrabă entuziasmul eului liric, care pe-un ton mândru anunță împlinirea definitivă a dragostei, respectiv maturizarea ei?
ps. mi-ai amintit de cântecul ”9 million bicycles”
Pe textul:
„Iubirea e ca mersul pe bicicletă" de radun gabor
0 suflu
Contextși clișeele au la urma urmei rădăcini în realitate. declar că îmi place poezia, fiindcă lucrurilor simple nu le trebuie cuvinte prea greoaie ca să aibă efect. fluturii descriu în cazul de fața împlinirea dragostei pe alte planuri. nu-mi explic de ce mi-au rămas în cap ultimile 4 versuri...
Pe textul:
„Dragoste" de Tudor Cristea
Recomandat0 suflu
Contextmai degraba ”gândind la nimic” îmi inspiră înțelepciune ... mi s-a ascuțit simțul olfactiv la final. iar poza-i exelentă de decor :)
Pe textul:
„Taiga" de Cristina Rusu
0 suflu
Contextlatura necivilizată a orașului sublinată prin poluarea fonică...mi-a plăcut imaginea distorsionată a pietonului cuprins de-o temere copleșitoare. soluția de supraviețuire paradoxala ne-o dai chiar tu ”deschid gura pentru protecția timpanelor”.
Pe textul:
„pînă la trecerea de pietoni" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
Contextîmi place haina hazlie ce îmbracă textul. și paralela cu familia. totuși mă nedumerește ultima strofă...de ce provoacă moartea poeziei, dacă reprezintă viața eului liric? în ipoteza asta ar contrazice ”la urma urmei prea multe nu avem de împărțit”.
Pe textul:
„dilemă" de George Pașa
0 suflu
Contextîmi pare că te referi la atașamentul (superficial) față de obiecte...că afecțiunea umană ”a intrat la apă”. la ce se referă acel ac? nu-mi trece prin cap decât ceasul desteptător (ce separa secvența de culcare/vis și trezire/realitate).
Pe textul:
„Despre lucruri" de Anca Zubascu
0 suflu
Contextmă străbate o curiozitate imensă...cum or fi versurile de la care au pornit nr.3,7,8 și 10? deja încep să mi le-nchipui. oricum îmi place cum ai concentrat foarte expresiv niște gânduri complexe în puține cuvinte (4 în special).
Pe textul:
„Întrebări aforistice" de razvan rachieriu
0 suflu
Contextmi-a plăcut cum stă timpul pentru o clipă pe loc...parcă acel toc roșu vrea să-ți aminteasca de toată pasiunea ce zace în tine și așteaptă să fie eliberată de rutină. imaginile vizuale, auditive și tactile (da, la acea inimă mă refer, chiar dacă e metaforic exprimată) m-au făcut să privesc filmulețul de pe magheru foarte limpede la mine-n cap.versuri preferate? ultimile 2 (vreau și eu)
Pe textul:
„Vreau să profit de vremea frumoasă" de Carmen Sorescu
0 suflu
Contextîn tot acest poem confuz mi-au plăcut deosebit de mult versurile ”cu timpul mi s-au împreunat venele și sângele-mi alerga altfel” și ”ne-am luat de mână și am divorțat de moarte ca de un scut”. să fie vorba de istoria cuplului desfășurată în mintea lui înainte de înfăptuirea efectivă a ei ? și în ultima strofă sunt doar două suflete etern îndrăgostite?
ps. mi-am amintit de finalul din ”love me if you dare”
ps. mi-am amintit de finalul din ”love me if you dare”
Pe textul:
„Intuiția" de Adam Rares-Andrei
0 suflu
ContextAșteptarea aceasta creeaza o tensiune ce sfâșie inima...absența unui seamăn devine la un moment dat atât de silențioasă, că eul liric s-ar hrăni cu incertitudini și cu un țipăt, atâta timp cât semnalează existența unui Om Viu. Îmi place totuși că se întrezarește o picătură de speranța pe parcursul versurilor (”trebuie să fie lumină și că cineva/ s-a trezit înaintea mea într-o zi/care începe și se sfârșește la fel...)...oare trepidația semnalează apariția sufletului geamăn sau se ajunge la halucinație?
Pe textul:
„doar țipătul..." de Teodor Dume
0 suflu
Contextcand distanta dintre ce a fost (culori mai vii) si ce este (sentimentele carcite pe care le descrii) devine prea dureroasa, mori incetul cu incetul. imi pare ca subliniezi importanta comunicarii intr-o relatie, respectiv repercusiunile canceroase ale zbuciumului in absenta ei. ce-a fost mai intai? moartea iubirii urmata de tacere sau intreruperea legaturii verbale si agonia sufleteasca?
versuri preferate-
”tăcerea doare
în ventriculul drept
înghesuită
devorează iubirea
ca un cancer”
versuri preferate-
”tăcerea doare
în ventriculul drept
înghesuită
devorează iubirea
ca un cancer”
Pe textul:
„Doare tăcerea" de Anatol Dănilă
De îmbunătățit0 suflu
ContextRemarc că predomină contrastul în versurile tale...el pămantean, ea de natură angelică (căci mă duce cu gândul la un Luceafăr inversat), iluziile opuse realității, dar în final are loc contopirea principiilor complementare, daca ”pășesc” se atribuie iluziilor. Dar textul fiind ambiguu și neconținând virgule, pot înțelege că de fapt totul se petrece la nivel oniric și sentimentul preiubire nu capătă contur (frumoasă exprimare în text, apropo), ei ratând.
Pe textul:
„fascinație..." de ioana matei
0 suflu
ContextDa, m-a făcut melancolică poezia ta , tocmai că rostește adevărul: adesea nu apreciem valorile adevărate la timp. Bine o spui tu în ”Aș lepăda anii ca pe-o povară”. Și mie mi-e dor să dau telefoane anonime :)).
Pe textul:
„Copilărie furată" de Mihaela Roxana Boboc
0 suflu
ContextTrebuie să recunosc că descrierea este conformă cu realitatea și deși îl respect pe domnul Badea, textul m-a făcut să zâmbesc. Ai reușit să-i surpinzi esența.
Pe textul:
„Choice Land" de RAPCEA ROMULUS
De îmbunătățit0 suflu
ContextSurprind o urmă de optimism într-un prezent ruinat tot de noi. Cum spunea un aforism vechi că simplicitatea (pura iubire sau chemarea ei aici) este esența fericirii. E nevoie doar de doi, restul nu conteaza.
Pe textul:
„pămîntul păstrează un loc pentru noi" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
Contextsimpatică poezie. suferința îmbietoare a dragostei... am recunoscut acel colindat \"Prin mine,/Din crestet/ Pana la picioare\". mi-a amintit de zburătorul :).
Pe textul:
„Mă gândesc la tine" de Rodica Lupu
De îmbunătățit0 suflu
Contextoda sexului frumos...m-a făcut să-nroșesc. mi-a plăcut ultima parte, în care parcă se exprima respectul pentru dragostea vie, nu simulată. Și metafora din titlu.
Pe textul:
„măceși înfloriți" de Adrian Suciu
0 suflu
Contextai savarsit o minunata poezie, care, pentru o clipa, mi-a umplut sufletul de bucurie prin imaginile sugerate. o renastere efemera prin dragoste, cred ca ai evocat tu aici, insa una iluzorie inr-o stare atat de adanca de disperare (\"s-au prăbușit în șoaptă peste lacrimi\"), ca se transforma in ultima instanta in reverie.
ultimile versuri sunt pur si simplu perfecte, mai ales acel \"aici\".
ultimile versuri sunt pur si simplu perfecte, mai ales acel \"aici\".
Pe textul:
„Fără ceas" de Oana Izbașa
0 suflu
Contextam avut strania senzatie ca ma citesc pe mine ieri. mi se pare f relevanta poezia pentru o covarsitoare parte din oameni care exista, dar nu traiesc in ziua de azi. parca n-am fi responsabili de propria viata...si taxa o platim fara drept de apel. oricum mi-a placut tonul \"bacovian\" (si eu\'s fana).
doar o sugestie am: as plasa \"dar\" in urmatorul rand, singur, pentru a sublinia discrepanta dintre posibilitate si realitate
doar o sugestie am: as plasa \"dar\" in urmatorul rand, singur, pentru a sublinia discrepanta dintre posibilitate si realitate
Pe textul:
„pentru încă o zi" de Tudor Negoescu
Recomandat0 suflu
Contextmi-a placut calatoria sufletului prin cele 2 planuri si tristele lui observatii, dar mai ales sfarsitul intrigant, caci intr-adevar m-as fi asteptat sa opteze sa se aproprie cat mai mult de divinitate. deosebit de mult m-a bucurat strofa in care eul liric isi constientizeaza limitele sau mai bine spus cand exprima necesitatea sperantei/iluziilor. sa reprezinte oare pisica alba tot metamorfoza unui pamantean, dar realizata numai partial?
Pe textul:
„diferențe și spații" de Teodor Dume
0 suflu
Context