Aurora Luchian

Bucuria stârni Hazul, Și veseli au hoinărit, S-au ghiontit și zbenguit, Pân-au întâlnit Necazul. Hazul amuțit, fugise, S-a ascuns, a dispărut! Bucuria stă ca-n lut, Și la față se

Iubite urlă iarna cu viscolul în plete, Iar o vântoasă surdă îngenunchează pomi, S-aud și trosnituri cu ton de pistolete, Când își răsfrâng din ramuri și plâng ursuzi, molcomi. Încuie ușa

-Uite ce culoare are De atâta supărare! Strigă tare, apăsat, Un castravete-ndesat, Privind vânăta pieziș! Apoi, curajos, fățiș: -Nimeni, nimeni nu o vrea Și s-a-nvinețit așa; De necaz și

Toamna, zână sprintenică, A urcat în trăsurică, Pe saltea din frunze moi, Și a poposit la noi. De tristețe și de spaimă, Un ciulin abia îngaimă Că va fi strivit pe nas, Și a plâns

Pe ogoare sunt tractoare, Trag în miriștea pustie, Brazdă neagră, protectoare, Pătuc, boabei aurie. Zbârnâie motoru-n forță, Răscolind pământul toamnei, Un măceș roșu, o torță, Doldura-i de

A plouat, balta e plină, Sar broscuțele pe mal, Că-ncepu un recital, Un broscoi cu mandolină. Intră-n ritmul său, frenetic, Brotăcel vernil, zglobiu, Drăgălaș, sprinten, nurliu, Cântăreț de

E atât de cald afară! Vara-n versuri mă-mpresoară, Mă umple de-nfiorări, De mirific și mirări. E spectacol ici, pe lac, Voios, țupa! și-un brotac, Ce a stat cam bosumflat, Pân* pereche și-a

Plânge doina-n mine când pădurea moare, Geme lanul galben că e înmâlit, Păgubită-i pâinea, iar țara mă doare Când o văd sleită, parcă a bolit. Duce sărăcia într-un sac în spate, După ploi cu

O cioară cu pliscul mare, S-a căznit pân’ la-nserare, Să desprindă de pe ram, Fără ajutor, un dram; O nucă cât un cartof. Se oprește: “Of! Of! Of! Să o iau, de-aș reuși, Toți

Face patinoar din ape, Pietrele mai să le crape, Și-n ferestre, dimineață, Croșetează flori de gheață. (Gerul) E tăios ca și o spadă, Șuieră peste zăpadă, Cu apucături șoimane, O saltă

În seara de Crăciun, de n-ai s-ajungi acasă, Și-ai vitregi copiii, pribeag printre străini; Voi pune un tacâm în plus, în cap de masă, Și-oi aștepta cuminte cu ochii-n lacrimi, plini. De n-ai

Primăvară radioasă, Bine ai venit acasă, Cu miresmele de flori, Zile lungi, muguri, culori, Clipoceală de izvor, Că mi-a fost și frig și dor. Tot de drag, versul descântă Până frigul

Trece un vârtej de vânt, Prăfuit de colindat. Fără șoaptă sau cuvânt, Astru-n pat s-a cufundat. Și-n crepuscular decor, Păsărucile-n gâlcevi, Cu penaj multicolor, Stau pe un morman de

Din cătunele răzlețe unde-și caină sărăcia Suflete îngemănate cu uitarea, veșnicia, Astăzi ies pe ulicioare cu speranțele trezite, Să voteze mitomanii, inimi reci și putrezite. Și-n orașe-i

Pe la prânz o nucă mică A simțit că din pom pică. Coaja verde-o părăsi Dezgolită se-ngrozi! Când aproape solu-atinse, Biata, ochii își închise. Dar nu se strivi deloc Deși auzise:

O ghetuță zace-n apă: "Uite cum m-a umilit! Niciun boboc nu s-adapă, Sunt nouă și m-a zvârlit." Se frământă necăjită: "Dacă nu i-am fost pe plac, Puteam să fiu oferită Unui copilaș

Vioi ca un mâțișor, Ne zâmbește Mărțișor, Cu un vânticel în plete, Și cu păsări în cuplete, Cărăruși bătătorite, Freamăt, zile însorite. Colțul ierbii l-a simțit, S-a foit, s-au

Am scris până am răcit, Însă am răstălmăcit. Așa mi-a șoptit Anița, Netezindu-și lent, fustița. Să îmi spuneți voi, copii, Cuminței, isteți, zglobii, Dacă am greșit în versuri, Și am dat

Cra! Cra! Cra! strigă o cioară, Vino-n lumea mea și zboară, Să devii înaripată, Să te lași domol purtată, Peste codri, înspre cer, În eter și în mister. Ți! Ți! Ți! și un sticlete, Haide,

Diplomă dacă-și dorea, Și n-ar fi fugit așa! Diplomă în lașitate, Și s-ar fi-mpiedicat, poate... A văzut când a picat. Să fi stat, să-l fi salvat, Să fi cerut ajutor, Poate vreunui

Sună toamna la fereastră cu o ploaie fandosită, Rezervată, cu fioruri, cu alura plictisită, N-a adus nici vestejirea, și nici galbenul șofran, Dar prudentă-și croșetează o podoabă-n

Ici, în toi de vară lină, Cu senin și fructe plină, Și zefir în strai ușor, Tril de drag și tril de dor; Șade-n lanul foșnitor, Mazărea c-un puișor. Nu știu cum se depărtase De culturile