Aurora Luchian

-De ce tot oftezi bunică Și mergi ca un melc de greu: Pentru că ești bătrânică, Ori toiagul este greu? -Sunt bătrână, draga mea Însă nu asta mă \"doare\". Aș dori dacă-aș putea, Să trăiesc

Un amurg, ca o maramă, Se depune peste sat, Un copil, pe braț de mamă, Adormise alinat. Ține într-o mână mică, Un bănuț și crede el, C-o să-și cumpere pisică Sau un hamster mititel. E

Toamnă te adun de jos, Îți șterg lacrima duios, Șiruri lungi de castaniu, Galbene și-n ruginiu, Și cert vântul supărată, Că-mi goli pădurea toată. Printre neguri și pustiu, Te adun din

-Greieraș, lasă chitara Că nu e veșnică vara! Nu vezi frunza-ngălbenită Cum tremură și-apoi pică? -Panicoasă mai ești dragă Este vreme de zăbavă! Toamna va fi lungă tare Mai am timp pentru-o

Hăt! departe, spre hotare, Strănutând de alergie, Se foiește, n-are stare, Toamna-n rod și pribegie. ”Hapciu!” într-un tir frenetic, Și cu mâna-și ține nasul, Rușinată că nu-i etic, Tot

Dac-aș fi un ram cu frunze și-ar cânta toamna în mine, Nu m-aș scutura de toate, le-aș lăsa când iarna vine Cu zăpada viscolită, să îmi țină de urât, Ca să uit că-s singurică, eu c-un suflet

Cu un soi de pălărie Fără bor și unsuroasă, Ieși dintr-o bălărie, O dihanie hidoasă. Așa pare Boschetarul La distanță de un metru, Încărcat precum măgarul, Cu boccele vechi din

S-a dus cucul călător. Rândunica ciripește, Patru pui își instruiește Într-un mohorât decor. Am văzut cocori în zări, Se roteau, se ordonau, Pentru drum se antrenau, Și-au plecat în calde

Murmur, cântec și căldură Într-o vară ce se duce Pe un deal să se usuce, Că a prins-o-n lan, o bură. Un zefir prin pleata-i udă, S-a foit și-n zbenguială O suflă cu chibzuială, Și o zvântă

Cu năsucul în batistă, Căci hapciu! făcu spontan, O lăcustă baletistă, A zvâcnit pe un bostan. Tremură și e fierbinte, Are febră, a răcit, Că n-a vrut să ia aminte, Când vara

Pașii mei miros a verde, a străfunduri de pădure, Și-aș rămâne-n primăvară pe sub poalele-i obscure, Să mă-mbăt cu glăsuirea păsărilor cântătoare, Să mă spăl cu roua rece și să mă usuc la

Pe un smoc de rostopască, Bondărel cu nouă bască, Amețit de frumusețe, Are trai ca de Altețe. Alături pe-o pălămidă, Deșirată, o omidă, A văzut merii în floare, „Ce parfum, ce

Suflețelul meu cârpit, Cine mi te-a dezlipit, Cine mi te-a risipit, Cine mi te-a potopit? Te-am săltat, te-am îmbinat, Oblojit, te-am alinat Suflețelul meu ciuntit, Cât ai fost de

Mare bucurie, frate! A uitat distrat Georgel, Ici, pe raft, un borcănel Cu bomboane glazurate. O dilemă tot mă-mpunge, E ciudat că l-a uitat, Că dormea cu el în pat; O fi zis: ”Aici

Sărut-mâna, Românie, Sărut-mâna, țara mea! Te slăvesc întru mândrie, Că sclipești precum o stea! Sărut fruntea ta semeață, Cu poveri de prin trecut, Sărut ochii de verdeață, Sărut tot ce

Cât vorbi la celular, Toamna-și puse un fular, Și-o vestuță matlasată, În aramă colorată. Suflă-n mâini că Brumărel, Argintat și sprintenel, Cernu brumi exagerate; Mâini de toamnă

Unui murdărici S-ar spăla pe mâini,nu-i greu, Dar apa curge mereu; Printre degetele fine, Uf, și nu o poate ține! Și în urechi s-ar spăla Dar otita-i boală grea! Pe față e și mai rău Este

Jos spre gârlă, sfadă mare, Sfadă e și pe cărare! Gâștele și un gânsac, Ce nu e de fel posac; Strigă făcând tărăboi, Declarând iarăși război, Unui alt gânsac pufos, Alb ca spuma și

Pe năsucul lui Tomel, Șade Pașa Bâzuel. Bâz! Bâz! Bâz! un enervant, Cu o mină de savant. Tomel și-a sucit un ochi, Ce haios, să nu-l deochi! Și văzând așa tupeu, L-a plesnit...da,

După ploi triumfătoare, A ieșit galeș un soare, Gălbejit, fără putere, Cu nuanță ca de miere. Greieruș, negru ca tușul, A luat din cui arcușul, Și vioara mucezită, Și-un costum de