Poezie
Se foiește toamna sură
Poezie pentru copii
1 min lectură·
Mediu
Hăt! departe, spre hotare,
Strănutând de alergie,
Se foiește, n-are stare,
Toamna-n rod și pribegie.
”Hapciu!” într-un tir frenetic,
Și cu mâna-și ține nasul,
Rușinată că nu-i etic,
Tot grăbește verii, pasul.
Colo-n foșnet de pănușă,
Cercetează calendarul,
Și cu ochii de cenușă,
Stă pe ceas precum pândarul.
O zi, două...numai patru
Au rămas la surioară,
Acuș joc ca-n amfiteatru,
Și-o să spun ”Adio, vară!”
Bolta, auzindu-i planul,
Și-a luat staie mai groase,
Nu să-mbrace azi, sumanul,
Doar în zile neguroase...
Și în miriștea pustie,
Mama-șoarec bucălată,
Șopoti cu modestie,
Strângând spice-ngrijorată:
”Toamnă, stai, nu fi trufașă,
Că am puișoru-n fașă!”
001.154
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 101
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat