Aurora Luchian

Când am poposit acasă, după ani printre străini, Că mă îmboldi aleanul, că-s legat prin rădăcini De frumoasa țărișoară, ce-i condusă de corupți; Am căzut într-o fisură, de-aia am nădragii

În tăcerea nopții mele, S-a dus vara prin vâlcele... Părea resemnată, blândă, Da un corb bătrân, la pândă, A văzut-o cum plângea, În rochița subțirea, Uzată și zdrențuită, Umedă, de corp

Tare ești mâhnită vară! Apa-n vuiet, o avară, Ți-a luat tot ce-ai avut Și-a lăsat haos și lut. Oh, nu plânge, că mă doare... Ți-a furat zâmbet de floare, Ți-a-nmâlit picioarele, Ți-a distrus

Furișat un moș drăguț, Alină puiu-n pătuț. E moșul cu vise dulci, Ca să-l vezi, nu mai apuci! Și vine tiptil la gene, La ochii fetiței mele; O mângâie-ncetinel: \"Dormi floare de

Noaptea-mi fură armonia, Îmi ia somnul și se duce... Eu, la sfat cu insomnia, Nici ea nu vrea să se culce! ********************************** Nu-mi găsesc nici loc, nici stare, Dacă eu nu știu

Vin zvonuri că-s declarat Rege-n junglă, împărat! Am o coamă uimitoare, Roata capului, splendoare! Tot timpul mă simt un Zeu, Căci sunt fiorosul leu! Par ciudat c-un singur corn, Dar mi-l

În cămașa subțirică, Un puiuc de rândunică, S-a ivit din cuib de lut, Zidit de anul trecut. Cască ciocul, ciripește, Apoi altul se ivește, Firav, însă flămângios, Săltăreț, gălăgios.

De pe un ogor, sonor, Vine-n foșnet un mohor, Să anunțe printre ierburi, Să își lase tihnă, treburi, Și să fugă cât mai pot. Mătrăguna în capot, Mestecând într-o oliță, S-a dus ca o

Sunt româncă, mult îmi place Acest grai melodios, Iubind țara, mama-mi face Ie cu fir prețios. Azi o port, mă simt ca-n stele, Și alți români, până-n zări, Că-i Unirea țării

Râvnind în Postul Mare C-am râvnit în Postul Mare, La un melcușor prăjit, Popa nu mi-a dat iertare, Nici nu m-a împărtășit. Credința în viziunea mea Nu sunt mare credincios, Da cu

În culcușul de neliniști plouă cu bucăți din Rai, Când cu șuierat de șarpe, când cu moartea în alb strai, Și credeam că Paradisul este doar un râu cu miere… Și mă zvârcol ca pe cuie, ca ofrandă,

Vino-n jocul meu voios, Hai, nu fi așa sfios, Să zburăm până la stele, Să luăm un braț din ele, Să venim înspre pământ, Pe o aripă de vânt. Hai cu mine, cât mai sus, Să zburăm înspre

Râzi copile, râzi la soare, Sari ghiduș într-un picior, Că de joacă ți-a fost dor, Uite zeci de călătoare! Hei! aleargă, țopăiește, Că-i atâta de frumos, Azur sus, verde pe jos, Da și codrul

Bine te-am găsit, iar școală! Iată, am venit și eu, În hăinuțele de gală Să fiu prezent la careu! Știți cât sunt de fericit Am crescut mai mare! Și privesc neliniștit, Spre

Lacrimile curg mărgele Din ochii fetiței mele! Curg picuri de rouă mici De la drăgălași pitici. Ce șiraguri de izvoare Pe scumpele fețișoare! Câte lacrimi au vărsat? Limpezi; izvoraș

Pe cărări parcă din Rai, Tivite cu flori din Mai, Păpădii și troscot fin, Mătrăgune, un ciulin, Volbure șerpuitoare; Trece Furni-Lucrătoare. Istovită, nu mai zic! Pe căpșor cu un

Ast' noapte un șoricel, Vesel, dansa singurel, În papuci și pijama, Și pleosc! fix în cana mea! Noroc că e cana mică! Șoricelul se ridică, Ca să iasă la liman, Ghinion, huștiuliuc!

Prin parfumuri dulci din mai, Răsfirate până-n zări, Prin zumzet, polenizări, Guști plăcerea ca din Rai. Pune-ți rochie din voal, Că din zâmbet de copil, Împleti Florar, gentil, Soare

Furnica-i răutăcioasă Mi-a spus:-Singurel o casă?! Noi locuim mii și mii Bunicuțe și copii Și surori,frați și părinți Însă voi vă lăfăiți. Ce să știe o furnică... Că atunci când seara

Cozonacii rumeniți, Înfoiați și primeniți, Stau pe o măsuță nouă, Lângă un paner cu ouă. Rânduiți, calzi și lucioși, Proaspeți, moi și delicioși, Au în miezul colorat, Nuci, cacao și