Poezie
Scâncetul verii
Poezie
1 min lectură·
Mediu
Deși-i vară-n calendare, parc-o toamnă mă apasă
C-un pustiu și-o ploaie deasă, ce mă țin captivă-n casă.
Plumburiul bolții crește, fulgerul îi dezertează
Cu un trăsnet ce țâșnește când o strună-și acordează.
Greierii ascunși prin ierburi țin pe gene bobul ploii,
Și prin insomnii bizare ar cânta precum eroii,
Însă resemnați o vreme, cer seninului să vină
Să îmi umple sihăstria, voioșia să-mi revină.
Îmi anin răbdarea-n spice și-i girez cu altă vară
Dac-o risipește-n treacăt o furtună-n glas avară…
Mă neliniștesc că-n toamnă printre nori prelungi, ursuzi,
Când te voi striga prin foșnet, am teamă că nu m-auzi.
Deși-i vară, vremea trece cu un scâncet sfâșiat,
Când adun surul și ploaia dintr-un cer îndoliat.
001.113
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 115
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat