Aurora Luchian

S-a declarat în văduvie Când cunoscu pe un viril. E doamnă cool, nu-i preacurvie, Când soțu-i "boul inutil".

Sunt copil de România, Și nu aș pleca nicicum, Graiul e ca simfonia, Peisaju-i de album. Avem ape cristaline, Pajiști verzi, câmp sănătos, Măreție-n munți, coline, Niciunde nu-i mai

Pe pământul primăverii, Mustăcioare, dese-perii, Ies și tare-i fericit, Și-o ține în pipăit. -Ce hăinuțe delicate, Verzi, subțiri și umectate! Pantalonii verde

Cățelul strângător . Azorel e strângător. Cum primește un oscior, Și-i sătul, și nu-l mănâncă, Nu risipește, n-aruncă, Îl îngroapă în pământ, Uite-așa face pe rând, Și a adunat mai

\"Gândacul\" E omul mărunt, meschin, Ce-ți face viața un chin. Dar piere și el odată, Sub o \"uriașă talpă\"! * Tentativă de suicid * Are funie, săpun, Să se spânzure

Eleva-ntârziată De fel, nu e-ntârziată... A fost strada aglomerată. Ieri a avut ghinion A stat mult la semofor. Dar joia și vinerea, Tot mereu ea se scuza, Că e ghiozdănelul greu. Și nu-l

Nu mai sunt țărani inculți, Au trecut de-atunci, ani mulți, Când mergeau pe ulicioare, Strângând la piept o scrisoare, Poate văd vreun fecioraș Ce-a-nvățat pe la oraș, Să le citească, căci

Un țânțar cu bocăncei, Peticiți, cu tălpi din tei, Ciorapi în călcâie rupți, Pantaloni pătați, cam scurți, O bluziță gri, uzată, Se foia prin curtea, toată! . Necăjit era din zori, Că se

Nevasta General E nevasta rea și tută Ce dă ordine mereu Soțului. El execută, Pentru că-i un tăntălău! Bârfitoarea \"Acritura\" ce-ți servește Micul-dejun, prânz și cină, Dar care te și

Calmă, tainică, străină, Cânt tăcerile din mine, Ce mi-au devenit cămine, Eu în ele, rădăcină... Și m-aș smulge cu putere, Să mă reîntoarc în larmă, Fără reazăm, fără armă, Da am frică de

Campanie electorală. -Fraților primim pomană! Plocoane electorale! Lumea vine-n goană mare! Fug de zici că e potopul: Tata-mare și nepotul, Pe ulițe ca nebunii, De crezi că au dat iar

Unde pleci, și când mai vii vară cu ochi aurii ?! Te-ai înspăimântat de ploi, și de vânt, de câmpuri moi ?! Uite, greierii nurlii, cântă ca în poezii, parcă-n ciudă să îi

S-a dus anul ca golanul, Zdrențuit și furișat, Ce mi-a dat? Ce mi-a lăsat? Taxe ce mi-au frânt elanul! Nu-i ok autostrada? Eu îmi spun: ”Ce basca mea?” Sorb un vin, ascult manea, Apoi pipăi

Un țânțar sâcâitor, Þintind victima din zbor, A făcut un scurt popas, Parcă în draci, țup! pe nas La un trecător grăbit, Ce-a reacționat, subit! Cum să-l lase să-l străpungă Cu trompa subțire,

Tanti Leana-i necăjită! Moșul ei, nenea Mitică, A luat ieri de la târg, O slăbătură de murg, Ciolănos și jerpelit, Și cu mersu-mpleticit. -Ești "Cap sec!" îi zice Leana, Irosiși banii

Ciuntit mi-e visul fără tine, când tonul tău de mandolină M-a descântat pe o corolă în nopțile cu lună plină, Mi-a dăruit din constelații, luciri și taine neștiute, Și m-a sculptat în basm naiv

Petalele de pe-o floare, În zori s-au îngrijorat, Căci a ieșit mândru Soare, Însă palid, a plecat. Au privit cu-nfrigurare Cum surorile lor toate, Cu durere și mirare, Au căzut, frânte,

Nu țipa toamnă în mine că nu e sfârșit de lume, Sperii frunza de aramă, trezești vântul să le-ndrume, Și-n foșniri și rotocoale spre un sol sărac de verde, Le aduni să lâncezească până vlaga li se

Jertfă Pe pământ este pârjol, Clocotesc bălțile toate, Vrând o broască să înoate, A rămas prinsă-n nămol. Nici ogor și nici asfalt Moale, șerpuind asfaltul, De la soare și dogoare, Stă

Rânjind ursul, cu-n trabuc, Într-un colț de gură strâmbă, Se răstește la uituc Care e gata să plângă, Înghițindu-și bărbătește, Toată-amărăciunea mare, Căci \"Uitarea\"-l necăjește Și-i aduce

Ți-am șters lacrimi de durere, Te-am pansat prin rugăminte, Ți-am stors din străfunduri, fiere, N-ai luat învățăminte! Vii mereu târâș pe coate, Cu trădări, vise pierdute, Eu, durerea, nu-ți

Frunză verde-n arătură, M-aș întoarce-n ani, o tură, Să mai simt zvâcnirea dulce, A iubirilor năuce, Să mai pun inimi pe jar, Să am curtezani un car, Să nu gust amarul trai, Să mă simt ca-n