Poezie
Răceala lui Renuț
Poveste în rime
2 min lectură·
Mediu
Să vă spun o întâmplare,
A fost vâlvă și-n ziare...
Moșul când se primenea
Și sacul își peticea,
Și punea vioi, de toate,
Jucării și ciocolate,
Fructe, alte bunătăți,
Cum făcu și-n alte dăți,
Ce să vezi? Necazu-i mare!
A primit și confirmare
De la medic...am bocit...
Un ren cică a răcit.
E Renuț, puiul de-o vară,
Și zburda zglobiu aseară,
Însă azi, retras în colț,
Șade țeapăn ca un bolț.
Are febră și tușește,
Când rage, când fornăiește,
I-a scăzut vlaga de de tot,
Sărmănelul... și-i de-un cot...
Vai, copiii când aflară,
Au dat printre medici sfoară,
Să găsească vraci cu har,
C-astfel rămân fără dar.
Moșul e-n dilemă mare,
Ce să facă Doamne, oare?
Își alină renul lent,
- Nu pot fi Moș ”corigent”...
Și se roagă-n barba deasă,
Ca Renuțul lui să iasă
Din această stare rea,
Și c-un pled îl învelea...
Cioc! Cioc! Cioc! răsună-n noapte,
Zdrăngănind lacăte, șapte,
La poarta lui Moș Crăciun.
- Bună seara! Sunt om bun!
Am venit să-ți vindec renul,
Eu sunt vraciul Fenomenul,
Am licență de un veac,
Uite-acuma îi dau leac!
..........................................
Ce să vă mai spun? În fine,
Renuț zburdă, este bine,
La caleașcă înhămat,
Vine cu Moșul, spre sat.
001.097
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 202
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 45
- Actualizat