Poezie
Nu mai pot naște perfectul
Poezie
1 min lectură·
Mediu
Nu pot zămisli perfectul - sunt o stearpă și-n cuvânt -
Nici să nasc în chin sublimul prin miresmele de vânt,
Nici în primăveri virgine, - pruncu-n migăliri, l-aș pierde -
Nici să concurez cu solul care procrează verde.
Croșetez, sperând, de-o vreme, botoșei din ghemul meu,
Și trudesc ca să dau viață…baremi unui fad clișeu.
Nu am fler, luturi, nici daltă să cioplesc cu nostalgie
Absolutul existenței, țeluri într-o elegie.
Mi-am dezmoștenit sterilul că n-a conceput măcar
Într-o vară nădușită, cu picioarele pe jar;
Un copil cu ochi albaștri ca să-mi animeze viața,
Lângă cel cu ochii verzi, un vioi ca dimineața.
Am carențe și restanțe dintr-o viață ce n-o știu,
Și plătesc azi, pământeană, izolată ca-n pustiu…
001.350
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 119
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat