Poezie
Sub ropotul ploii - autor Aurora Luchian
Sonet
1 min lectură·
Mediu
Cade noaptea. Lent își face rugăciunea și un spin.
Cerul își adună norii și îi umple ireal,
Vântul geme, ploaia vine într-un ropot infernal,
Jalnic plopii-și mișcă frunza, îndoinduse-n suspin.
Peste-a lumii amorțire, bolta parcă a plesnit.
Se prăvale cenușie, până solul l-a atins
Într-o-mbrățișare sumbră, crâncenită l-a încins
Cu trei fulgere sinistre, tunete ce-au zguduit...
Þarina e-ngenuncheată, dealurile șopotesc.
În codrul întunecat, peste păsări e rumoare,
Răscolindu-le din rost, țin sub ude, aripioare,
Mogâldețele golașe, grijulii le ocrotesc.
Apele țâșnind din matcă, s-au întins peste câmpii,
Solu-i cufundat în rugă: "Doamne, nu mai da urgii."
001.252
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 96
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat