Poezie
Mamă-Iarnă dă-mi ninsoare! - autor Aurora Luchian
Poezie pentru copii
1 min lectură·
Mediu
Solul cu spinarea rece,
Ghemuit ziua-și petrece,
Dârdâind, și mult ar vrea
Șapte straturi moi, de nea.
Mușcă gerul din hârtoape,
Din câmpii, dealuri și ape,
Cu dinți reci și oțeliți,
Zici că-s strașnic ascuțiți!
Dintr-o scorbură pustie,
De atâta grozăvie,
A țâșnit ca o nălucă,
O făptură cât o nucă.
A scurmat în stratul tare,
Numai coada-i în vâltoare!
Căci un vânt dinspre apus,
O făcu de s-a ascuns.
Cu un bici lung cât o lume,
Scoborâse de pe culme,
Și Vifor, morăcănos,
Întorcând totul pe dos.
Solul, strâns în goliciune,
Peste trup, frunze, își pune,
Să se încălzească vrea;
Însă Vifor le sălta,
Și-l lăsă în rugă mare:
"Mamă-Iarnă dă-mi ninsoare,
Să mă încălzesc că-i chin!
N-ai milă de-al meu suspin?"
001.165
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 123
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat