Poezie
Ne va fi dor, atâta dor! - autor Aurora Luchian
Poezie pentru copii
1 min lectură·
Mediu
-Deși sunt țanțoși în pământ,
De ce îmi plâng plopii în vânt?
De ce în mlădieri foșnesc
Și frunzele îi părăsesc?
De ce hârciogu-ngrijorat,
În galerie a intrat?
Iată și cioara picotește
Sub cerul ce se înnegrește!
Și ursul de ce-i bosumflat
Și spre bârlog s-a îndreptat?
Iar veverița, sprintenică,
De ce fugi în scorburică?
De ce ariciul cu doi pui,
Slăbuți, să îi anini și-n cui;
S-a înfoiat? Că nu e soare?
De ce simt suflu de răcoare?
Așa-ntreba un pițigoi,
Prin plopii dârzi, aproape goi,
Pe mama, care îl cuprinse
Sub aripioare, când le-ntinse.
-O, tu, copil neștiutor,
Ne vom topi de atât dor!
Un dor de frunze, dor de soare,
De razele-i mângâietoare,
Și dor de cerul albăstrui,
De frumusețea câmpului,
De trilurile noastre-n cor,
Ne va fi dor, atâta dor!
001.234
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 134
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat