Poezie
Să-ți pun puiule, cojoc - autor Aurora Luchian
Poveste în rime
1 min lectură·
Mediu
Când sărind, când stând pe vine,
Un broscoi înflăcărat,
Când simți că toamna vine,
Pe sub mâluri a cărat,
Gâze, muște, gândăcei,
Hrană pentru brotăcei.
Leneș și boem din fire,
Greierașul din hamac,
Șușoti plin de uimire:
“Broscoiu-i cam tolomac!
Griji își face, hrană-și cară,
Se va strica în cămară!
Colo-n strâmta galerie,
Șoricelul Roade-Tot,
Cară saci de la câmpie,
Boabe gustoase, socot;
Frunze, spice de mohor,
Iarna să-i fie ușor.
Murdărel pe ciuboțele,
Căci trecuse printr-un râu,
Și hăinuța-n picățele,
Peste ea legat c-un brâu,
Trece țopăind poznaș,
Cu morcovi, un iepuraș.
Zărind ziua-ncercănată,
În alunul protector,
Veverița strânse-ndată,
Alune cu mare spor.
Pune-n șorțulețul mic,
Și-ntr-o traistă de pitic.
Hărpăreț, searbăd, tăcut,
Bursucelul chibzuiește,
În căsuța sa din lut:
-Văd că vremea se zburlește!
Să-ți pun puiule, cojoc,
Și un ciot mare, pe foc!
001.212
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 136
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 36
- Actualizat