Poezie
Doar Lică îmi este drag! - autor Aurora Luchian
Pamflet
1 min lectură·
Mediu
Sunt topită după Lică,
Arată spectaculos!
Scofâlcit ca o bunică,
Ca țânțarul musculos!
.
Ochii câși, sticloși, mă-nmoaie.
Sub sprâncenele vâlvoi,
Crețe ca blana de oaie;
Sunt adânci parcă-i strigoi!
.
Obrajii cer dezmierdare,
Cu patos i-aș mângâia,
Dar nu-i simt că barba-i mare,
M-aș putea piti în ea!
.
Cum să nu-i ador mustața
Când pe viscol și ninsoare,
Arată precum paiața?
Ciufuleală în vâltoare!
.
Buzele, ah, ce cărnoase!
Doar deduc, că nu le văd.
Roata lor, mițe soioase,
Cum să nu le faci prăpăd?
.
M-a sedus ca pe o proastă,
Și bustu-i de țâr uscat.
De-am surprins privirea voastră
Înspre el, cert, v-am bruscat!
.
De la brâu în jos, vreun metru
Atât are! Dar nu-i bai!
Poartă pantalon din fetru,
Care-i tapetat cu scai.
.
Nu știu ce dracu' mai are,
Dar tresalt de-l întâlnesc!
Mă bâlbâi și roșesc tare,
Și-i declar că îl iubesc!
.
Pe-așa arătos ca Zeii,
L-ai urma chiar și în Iad!
Mor de ciudă toți holteii,
Că doar Lică-mi este drag!
001.157
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 171
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 44
- Actualizat