Poezie
Și-a pus soarele, bundiță - autor Aurora Luchian
Poezie pentru copii
1 min lectură·
Mediu
Soarele plăpând, se duse,
Sfâșiat de-al verii, dor.
Căpșorul cald, își puse,
Pe o pernă, pe un nor.
N-are somn, uf, meditează!
Când Vântoasa-l salutase,
Călătoare prin amiază;
Pălăria îi mișcase.
O ținu cu mâna, bine,
Dar puștanul ei, hoinar,
Þopăind viclean…în fine!
Veni de sub un tufar.
Zvâcni, de foșni și via,
Și se repezi spre soare,
Înhățându-i pălăria,
Brrr, ce suflu de răcoare!
Pipăindu-se cuminte,
Iată nu-i! Sărind în grabă,
Îl rugă cu glas fierbinte:
-Dă-mi-o, fii băiat de treabă!
-Lasă, e decolorată!
Pune-ți o căciulă groasă,
Că în zori, doamna Brumată,
Nu va fi prietenoasă!
Scotocind prin sertărașe,
Găsi un fes cu blăniță,
Și-n dulap, pe umerașe,
Haine groase și-o bundiță.
Fără pretenții și fițe,
În picioarele de ceară,
Și-a tras niște cizmulițe,
Și se simte ca în vară!
001.115
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 132
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat