Poezie
Vântoasa și Vântișor - autor Aurora Luchian
Poezie pentru copii
1 min lectură·
Mediu
Susură toamna pe dealuri,
Botezată în rubin,
Pasu-n bălți stârnește valuri,
Nu-i nici aspru, dar nici fin.
Ziua se posomorâse,
A scăzut încetișor.
Mușcător, se scoborâse
Vântoasa cu Vântișor.
Ea-i cu hachițe, aleargă
Fără niciun căpătâi.
Peste arătura neagră,
Se-nțepă într-un călcâi.
Gijuliu, țup, copilașul,
O alină delicat.
N-ar fugi-ndărăt ca lașul,
E măicuța! Nu-i păcat?
Vrednic, căută prin șanțuri
O fâșie de mohor,
O pansă, făcu și lațuri,
Cin' n-ar vrea așa fecior?
Șchiopătând Vântoasa mamă,
Puiul și-a îmbrățișat.
-Ar fi fost tragic, o dramă,
De nu mai fi ajutat!
Toamna, martoră, vestește
Peste țarini, bucuroasă:
-Vântișor, mama-și iubește,
Ce măicuță norocoasă!
001.169
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 103
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat