Poezie
S-a dus ziua cea de jar! - autor Aurora Luchian
Poezie pentru copii
1 min lectură·
Mediu
Sub frunze-n bostănărie,
Moleșită de la soare,
O vrabie cenușie,
Zburlită de supărare,
Se frământă în țărână,
Când pe burtă, când pe-o rână!
Pulberea înnecăcioasă,
Prin penaj i se strecoară.
Nu prea este sănătoasă,
Însă-n Cuptor, bunăoară,
Când norii s-ascund hoțește,
Speri că orice răcorește!
Fierbe pământul, iar balta
Astupată cu mătase,
Rochie verde cum alta
În natură, nu purtase;
Găzduiește, deh, cum poate,
Broscuțele alarmate.
Apa e împuținată
Și prin trestii foșnitoare,
Þinea un slogan de baltă,
Un broscoi, cu voce tare:
-Azi vom mitingi, căci iată,
Bolta e imaculată!
Niciun nor nu-și face treaba,
Stau la umbră pe sub ape.
Vântu-I inventat degeaba,
S-a ascuns printre hârtoape.
Doar soarele pârjolește,
Mă întreb, doar el domnește?
Scărpinându-se în frunte,
Un nor a țâșnit din mare
Ca un abur! Făcând cute,
C-a strâns ochii de la soare,
Și cam zdrențuit, molatec,
Deveni un șturlubatic.
Dintr-o gură fabuloasă,
Mare cât patru oceane,
Revărsă apa mănoasă,
Iar prin baltă e rumoare.
Sar broscuțele, ce sar!
S-a dus ziua cea de jar!
001.186
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 169
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 42
- Actualizat