Poezie
Binecuvântarea norișorului - autor Aurora Luchian
Poezie pentru copii
1 min lectură·
Mediu
Se plimba un nor, alene,
Într-un costumaș albastru,
Pătat, ușor, fulg din pene!
Se așeză lângă astru,
Și își lăudă de zor,
Straiele fine de nor!
.
Cum spunea verzi și uscate,
Căci acoperă și stele;
Văzu florile plecate,
Însetate, vai de ele,
Palide în arid strat,
Și-o țineau în lung oftat!
.
Colo, hăt, într-o livadă,
Păsările panicate,
Se uitau în sus, să vadă,
Ploaia de o s-o deșarte,
Norișorul mic din pete,
Că au glasul stins de sete!
.
Sub un dâmbușor, spre baltă,
O familie măreață,
De ciuperci, din sol se saltă,
Așteptând de dimineață,
Stropii binecuvântați,
Să mai iasă surori, frați...
.
Norișorul când văzuse
Uscăciunea și tristețea,
Se umflase și crescuse,
Uitând alura, finețea;
Și vărsă boabe de ploaie,
Toate sunt acum, vioaie!
001.106
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 128
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 34
- Actualizat