Poezie
Nici copil, dar nici purcel! - autor Aurora Luchian
Poezie pentru copii
1 min lectură·
Mediu
Nicu. Nu v-am spus de Nicu?
Mititel e cât ibricu',
Zvăpăiat cum altu' nu-i,
Când e-n pod, când în gutui!
Rumen în obrajii mici,
Păru-n claie, un "Zbârlici"!
Ochii curioși și vii,
Cum i-aveți și voi, copii!
Și gurița, cireșică,
Trăncănește fără frică!
Că sunt rele, că sunt bune,
Le aude și le spune!
Însă-n zori, o făcu lată!
Cu priviri ghidușe, cată',
Pe căprița lui bunicu',
Și-o încălecase Nicu!
Fuge căprița, ehei!
Nicu-n perișorul ei,
Își înfipse dreapta, bine,
Cu stânga de corn o ține.
Nu știu cum de reuși,
Capra îl rostogoli,
Și căzu pe burtă-n iaz,
Hei, dar nu i-a fost necaz!
S-a jucat, a plescăit,
Pe broscuțe le-a gonit,
Și ieși în asfințit,
Când măicuța l-a găsit.
-Nicule, îl mustră mama,
Tu, la sfaturi, nu iei seama!
Ești zbârlit și murdărel,
Nici copil, dar nici purcel!
001.170
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 140
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat